x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ce am cu Băsescu

62
Autor: Petru Calapodescu 24 Ian 2013 - 14:43
Nişte postaci năimiţi şi tembeli, cu creieraşul neted ca bostanul şi neînstare să producă şi altceva decât aceleaşi şi aceleaşi înjurături stupide pe care, sub protecţia anonimatului, le reiau şi le plasează pe toate forumurile, la adresa celor care cutezăm să-l arătăm pe "preşedintele tuturor românilor" şi pe camarila lui aşa cum sunt, mă tot spurcă şi mă somează să le spun "ce am cu Băsescu". Cu acest om minunat, care nu a avut şi nu are tihnă, trudind şi sacrificându-se pentru propăşirea şi fericirea naţiei. Voi recunoaşte că, într-adevăr, încă de la începutul anilor '90, când Petre Roman l-a făcut ministrul transporturilor, sunt cu ochii pe el. M-a frapat atunci, iar casetele tv au păstrat episodul, modul în care a rezolvat un conflict de muncă, greva ceferiştilor, mod în care viitorul politician de anvergură naţională înţelegea să poarte dialogul social, să trateze cu sindicatelor. A ieşit pe bd. Dinicu Golescu în calea coloanei de manifestanţi şi a zibierat scurt şi ameninţător la e: "Îmi bag p... în sindicatul vostru!".

Ăsta a fost în continuare ministrul, ăsta a fost primarul general, ăsta e, de opt ani, preşedintele ţării. Un om pentru care dialogul civilizat nu există, un politician pentru care categoriile socio-profesionale nu sunt decât gloate ce pot fi biciuite oricând şi care rabdă orice, un demnitar care se crede infailibil deţinător al adevărului absolut, al pietrei filosofale. Un om pe care traiul populaţiei nu l-a interesat, fiind captiv doar al intereselor familiei sale şi cercului lui de ţuţări şi de lupi hulpavi, pe care i-a propulsat paznici la oi. Fiind, pe de altă parte, un semănător de dihonie, artizan al unei politici de strivire a categoriilor nevoiaşe, de alungare din ţară (celebrul îndemn adresat profesorilor care "scot numai tâmpiţi" sau medicilor" "Dacă nu le convine leafa, să plece unde vor"). Şi exersându-se - mai ales după realegere, când, având al doilea mandat, nu mai avea de ce să-şi disimuleze pornirile - ca un preşedinte dispreţuind sau interpretând pe dos Constituţia, transformând Guvernul într-o trupă de yesmeni, de sluguţe. Ca şi având grijă să-şi aducă în propria curte instituţiile de forţă ale statului: servicii secrete, parchet, forul magistraturii etc.  Pe de altă parte, printr-un comportament obedient faţă de granzii europeni, pregătindu-şi scut pentru împrejurări dificile, cum a fost referendumul de demitere. Ecce homo!

Aceste multe şi multe altele m-au făcut să-l am client în comentariile zilnice, cu precădere în ultimii 6-7 ani, pe Traian Băsescu. Pe preşedintele care şi în conferinţa de presă de miercuri a încercat să ne prostească. A rostit un singur adevăr: propunerea lui Victor Ponta ca, acceptând reducerea  cu 6 luni a mandatului său, preşedintele să faciliteze organizarea alegerilor europarlamentare simultan cu cele prezidenţiale "e o copilărie" În rest, ipocrizii şi fente. Cea mai stridentă a fost afirmaţia că nu se întâlneşte cu delegaţia FMI, spre a lăsa, cum n-a făcut până acum, guvernul să negocieze. Să fim serioşi. Aplică principiul usturoiului. După ce e practic cel care a impus Acordul de împrumut (de care nu ar fi fost nevoie dacă mâinile portocalii n-ar fi fost băgate până dincolo de cot) şi o austeritate sălbatică, chiar peste constrângerile FMI, acum, când însuşi Fondul recunoaşte că a greşit, Băsescu se derobează. Dar când şi-a mai asumat el răspunderea pentru evoluţia dezastruoasă a ţării?

Altminteri, Traian Băsescu e bine sănătos, s-a oxigenat din plin la Predeal şi la Covasna şi are de făcut o lungă călătorie, tocmai în America Latină, că "pe acolo n_am ajuns". N-a ajuns, ocupat cu făcutul bagajelor, nici mai aproape, la Iaşi, unde fusese invitat să fie alături de români la aniversarea Unirii Principatelor Române.



Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de