Ce-aşteaptă militarii de la noul lor comandant

La puţină vreme de când a preluat mandatul de şef al Statului Major General, amiralul Gheorghe Marin, „creierul Armatei”, a fost vopsit în culorile Forţelor Navale. După atâţia ani în care trupele de uscat făcuseră legea la SMG, venirea la comanda Armatei a unui marinar a provocat schimbări majore în sistem. Lupta din umbră se dădea pe înlocuirea unor mecanisme vechi şi bine unse şi în planul evoluţiei ofiţerilor şi subofi­ţerilor în carieră, deci în zona moş­te­nirilor în ceea ce priveşte comanda.

Iar foşti şefi ai SMG aveau influenţă uriaşă, parcă mai mare decât a celui în funcţie. Lucrurile erau atât de clare şi anchilozate la un moment dat de partea Forţelor Terestre, încât cei din Marina Militară erau văzuţi ca un fel de disidenţi şi numiţi de anumiţi factori politici din fruntea MApN ca fiind „cuib de liberali”. Aşa s-a făcut că anumite subiecte „tabu” au fost reconsiderate de amiralul Gheorghe Marin, însă cu riscul de a „înnegri” culoarele Statului Major General.

Ca întotdeauna, în luptele acestea pică la mijloc nevinovaţii, iar ofiţeri valoroşi şi bine pregătiţi şi care nu erau marinari n-au mai avut loc în structurile reorganizate. Oricum, nă­ra­vurile s-au perpetuat, după cum am putut vedea din ancheta recentă a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu ge­nerali şi înalţi ofiţeri, toţi „de uscat”, im­plicaţi într-un caz de corupţie. Acum, când comanda SMG a fost pre­luată de un pilot, generalul-maior Şte­fan Dănilă, există teama ca nu cumva fenomenul să se repete, de aceas­tă dată albăstrindu-se holurile SMG, după uniforma Forţelor Aeriene. Dar pe lângă această atenţie în ceea ce priveşte echitatea numiri­lor în funcţie după criterii de valoare şi merit, noul şef al Armatei mai are de gestionat o situaţie foarte precară în zona logisticii.

În primul rând, starea Forţelor Aeriene este critică, pentru că în curând „expiră” MIG-urile, iar achiziţia noilor avioane multirol pentru unităţile militare ale României este incertă. Mai mult decât atât, nici apă­rarea spaţiului aerian cu rachete nu stă extraordinar, aici punându-ne multe speranţe naţionale în „scutul” american. La Forţele Terestre există problema dotării cu transpor­toa­re, iar Marina aşteaptă corvete. Semnalul de alarmă tras de curând de DNA în cazul de corupţie investigat la nivelul MApN ar fi necesar să-l pună serios pe gânduri pe noul comandant al Armatei. S-ar putea să descopere şi alte filiere, la nivel naţional şi regional, care fac posibile angajări în Armată contra unor sume de bani, precum şi participări la misi­uni internaţionale tot pe şpagă.

Chiar dacă există în Armată cutuma că „rufele se spală în familie”, generalul are posibilitatea să pună ordine în sis­tem cu sprijinul Justiţiei. De asemenea, militarii aşteaptă ca şeful Statului Major General să-i reprezinte şi să îşi spună punctul de vedere public, cu demnitate, şi în concordanţă cu po­ziţia sa asupra problemelor care-i afectează pe cei în uniformă. Militarii au nevoie ca şeful Armatei să nu bage capul în nisip când se decid tăieri salariale, chiar dacă respectă deciziile politice, aşa cum e normal într-o democraţie. În acelaşi timp, şi pensionarii militari, dintre care cei mai mulţi sunt în rezerva Armatei, au nevoie de această reprezentare la cel mai înalt nivel. Coeziunea Armatei, atât de mult încercată în ultimii doi ani, depinde foarte mult de cel care are puterea să o imprime.