Ce fel de oameni sunt acestia?

Nici nu au apucat familiile zdrobite de durere să îşi aducă acasă ce le-a mai rămas din trupurile pe care flăcările i-au mistuit vineri seara la Clubul”Colectiv” şi încă mai plutesc norii apăsători ai incertitudinii asupra şanselor de salvare a vieţii atâtor alte victime ale catastrofei, că au şi început să cuvânteze tot felul de moralişti, laici sau credincioşi, care îi osândesc tot pe aceştia. Am scris înadins „laici sau credincioşi”, fiindcă, spre sincerul meu regret, mă văd nevoit să constat, încă o dată, că printre noi mai sunt şi asemenea fiinţe care nu pot lăsa să treacă o nenorocire fără să dea verdicte şi să arunce anateme, ca şi cum ei ar fi emisarii unei justiţii laice sau divine.

Iată, spre exemplu, o faţă bisericească, preotul Filotheu Bălan, ale cărui sentinţe sună mai degrabă a demascări în piaţa publică. Din care nu lipsesc cuvinte grele, precum”muzică macabră”, dar mai ales avertismentul că totul nu a fost decât „pedeapsă de la Dumnezeu” şi de aceea morţii „nu pot fi pomeniţi la Liturghie”. Culmea neomeniei, acest discurs a fost difuzat pe pagina de socializare a preotului Filotheu în zilele de doliu naţional, când românii au dat şi continuă să dea impresionante dovezi de solidaritatea şi de omenie cu cei atât de dramatic încercaţi. Are, atunci, foarte multă dreptatea colega Oana Stancu Zamfir să se întrebe:„Ce fel de om este acesta?” Ajungând la răvăşitoarea încheiere că, prin el însuşi, faptul că există astfel de oameni, aşa după cum există şi probabilitatea ca un asemenea preot cu vocaţie de procuror să nu fie singurul, „este cumplit”.

Ce i-aş putea răspunde colegei noastre de breaslă şi, bineînţeles, atâtor şi atâtor oameni de bună credinţă care gândesc şi simt la fel ca şi ea? Nimic altceva decât că, din păcate, acest preot nu este singurul dintre concetăţenii noştri care are un asemenea crez. Iată-l nu mai departe decât pe Aurelian Pavelescu, preşedintele PNŢCD, care contestă instituire celor trei zile de doliu naţional. Şi nu numai că o contestă dar susţine, fără a avea măcar o strângere de inimă, că masacrul din club nu a fost decât „UN SPECTACOL”, de pe urma căruia cei care au decretat cele trei zile de doliu naţional au de gând să profite. Zelul demascator al acestui inchizitor (laicizat sau nu) ajunge însă mai departe, el acuzând, în bloc, tineretul cum că nu este decât „o generaţie pierdută”!

Este rândul meu să reiau întrebarea colegei noastre: „Ce fel de om este acesta?” Răspunsul vine numaidecât: este actualul preşedinte al PNŢCD, mai corect spus al rămăşiţelor unui partid care îşi are un loc de onoare în hronicul Naţiunii Române pentru ceea ce a însemnat, el, odată. Partid care, datorită devotamentului lui Corneliu Coposu, a lui Ion Diaconescu şi a altor oameni de ţinută morală şi de conştiinţă civică, a renăscut după decembrie 1989, pentru ca, mai târziu, lipsa de înţelepciune şi de viziune politică de care au dat dovadă câţiva dintre vremelnicii săi diriguitori să îl scoată, în anul 2000, din Parlamentul României. În afara căruia a rămas până azi. Intoleranţa politică şi rapacitatea (vezi „restitutio in integrum”) fiind printre principalele cauze ale dezastrului.

Drept este, în acest caz, să îi întrebăm , pe părintele Filotheu, cât şi pe naţional –creştin-democratul Aurelian Pavelescu, dacă nu cumva tocmai oameni care gândesc şi rostesc asemenea grozăvii, în zile de doliu naţional, sunt cei care aparţin unei „generaţii pierdute”?