Ce motive are un barbat sa se faca turnator

Despre un germanist, toti cei care-l cunosc spun ca a fost si poate ca mai e inca turnator. Senzatia pe care ti-o lasa, oriunde l-ai fi vazut, era ca nu-l invitase nimeni. Zambetul vesnic stramtorat, dublat insa de satisfactia ca reusea sa fie prezent in locuri unde nu avea ce cauta, iar daca avea totusi un rost, nu se grabea nimeni sa i-l remarce si sa-i spuna "Buna ziua!", ii conferea un soi de protectie, ca la sconcsi. Incercati numai sa ma alungati - spunea zambetul sau - si va spurc!

Un tanar care pleca din tara cand poftea si se intorcea fara sa pateasca nimic, nu putea fi decat turnator. Oricat de amanuntit am numara motivele, care-i determina pe unii sa devina denuntatori, delatori, ciripitori, paratori sau cum i s-o mai fi zicand acestui gen de ticalosire, tot mai raman cateva nebanuite. Exista cauze generale, dar si unele strict individuale.

Nu de mult am dat fata in fata cu persoana. Eu n-as fi indraznit sa-i vorbesc. Nu pentru ca stiam despre om ce vorbea toata lumea, ci dintr-o pricina mai simpla: nu ne cunosteam personal, nu avusesem niciodata ocazia sa stam de vorba. Totusi mi-a intins mana si mi-a povestit ca abia sosise in tara. Ca si cum era de notorietate faptul ca venea si pleca la fel ca altadata, fara sa-i fie clar nimanui unde se ducea si cu ce se indeletnicea in strainatati. Privindu-l, mi-am dat dintr-odata seama de ce era turnator. Iar daca nu era, de ce oamenii continuau sa spuna ca e. Fiindca era unsuros, gretos, puhav, de o uratenie lombrosiana. Nu doar femeilor trebuie sa le fi parut respingator, ci si barbatilor. Pur si simplu te simteai partas, cercetandu-i chipul de aproape, la un adevar profund stanjenitor. La adevarul ca barbatii nu tocmai prosti, dar urati si permanent ignorati de toata lumea, devin turnatori, deoarece numai serviciile de spionaj ii trateaza cu atentie si-i ademenesc zicandu-le tot ce ei ar dori sa auda de la colegi, de la cunoscuti, de la femei: ca sunt inteligenti, ca au mari calitati si ca de aceea nu sunt simpatizati, pentru ca starnesc invidii.

Barbatii trebuie sa fie putin mai frumosi ca dracul, spun femeile. Germanistul ratacitor era putin mai urat ca dracul. Nu trasaturile il faceau nesuferit, ci gandul c-ai fi putut sa-l ai tot timpul in preajma si ca, stiindu-l acolo, aproape, simtirea iti obliga privirea sa staruie pe furis la detalii, sa compari si sa ai continuu grija si teama unui si mai aproape.

Cazul nu-i tocmai rar. Daca exista indivizi fermecatori de la natura, tot de la natura ii avem si pe antipatici, pe indigesti. Acesta era secretul urateniei sale: declansa impotriviri hormonale, incompatibilitati chimice. Cine i-a intins cel dintai o mana si i-a zis: "Omule, vino cu noi, daca vrei sa fii pretuit pentru spiritul tau, nu pentru luciul parului si al pieii" l-a avut intreg si a putut sa-i ceara orice. In principal, informatii despre grupurile si persoanele care-l respingeau. Nu de razbunare era vorba, cat de realizare. Turna cu placere, cu profesionalism, cu o motivatie interioara superioara. Intra si el ca om normal in randul celor normali, turnandu-i.