Ce ni se întâmplă zilnic!

O, ARTIST!  •  GUSTURI, MIROSURI, DEMNITĂŢI PIERDUTE.
Ce ni se întâmplă zilnic, fără să ştim că în alte părţi ale lumii lucrurile stau cu totul şi cu totul altfel, cu totul şi cu totul diferit, nu ni se pare nici interesant, nici demn de luat în seamă, ca şi când viaţa asta n-ar fi ceea ce trăim, parcă ea ar fi o repetiţie la ceva ce am putea trăi ulterior!

Totul costă enorm, calitatea e proastă, nimeni nu face nimic, nimeni nu se opune, nimeni nu reacţionează, absolut nimeni nu vede, nu simte, şi nu aude nimic. Şi asta mă face să regândesc vorbele lui John Lennon care spunea cum că viaţa e ceea ce ni se întâmplă zilnic, în timp ce noi suntem ocupaţi cu altceva! Spun asta pentru că acum, când îmi apare un nou album, m-am lovit de tot felul de oprelişti, de nemernicii, de lucruri făcute aiurea, de aberaţii în acte, lucruri şi situaţii ilogice şi mult prea complicate... în timp ce noi plătim, plătim, plătim! Plătim statului cât nu trebuie şi cât nu merită, plătim mult unor firme care ar trebui să ne ajute, nu să ne pună beţe în roate, şi când apelăm la serviciile unor oameni din aceleaşi domenii de pe la vecini, vedem că totul se rezolvă mult mai civilizat, mult mai repede, mult mai cu zâmbetul pe buze! Nu vin cu amănunte, nu mă plâng, doar vreau să-mi manifest în faţa ta uimirea, nedumerirea şi uneori chiar teama. Da, că de o anume teamă e vorba, că ori nu voi putea termina lucrul început, la timp, ori mi se va rupe căruţa-n drum la doar câteva ore după ce am cumpărat-o nou-nouţă, de la mollu’ din colţ. Şi atunci nu mă mai mir deloc de ce pleacă tinerii fără să se mai uite-n urmă, fug de le scapără călcâiele, căutând locuri şi oameni lângă care să trăiască mai omeneşte, mai normal, mai în siguranţă, şi poate mai puţin urât!

Eu spre exemplu, când am văzut că la noi nu mai există cafea cu gust şi miros de cafea, am apelat la serviciile unui prieten care mi-a făcut rost de un aparat espresso de făcut cafea la doză, dozele de cafea de tot felul, venind direct din Italia! Acum, când vreau să ofer cuiva o cafea la mine acasă, deodată miroase a cafea în casă şi ea are gust!

Şi prietenii mei care îmi spuneau... pune mai multă, mult mai multă cafea! Am pus, dar ieşea ceva ca motorina, groasă şi suspectă! Crede-mă că am încercat absolut toate mărcile şi felurile..., dar alt gust are cafeaua în Grecia, Italia, Franţa, Germania... şi altu’ la noi! Dar ştii astea, nu vin eu cu noutăţi la tine, dar poate că tu ai apucat să-ţi cumperi când ai fost pe afară, şi ai scăpat! Cred că-mi  pierd eu mirosul şi gustul tocmai când încerc un produs cumpărat dintr-un supermarket de la noi, şi-mi revine imediat după ce încerc acelaşi produs cumpărat dintr-o altă ţară, dintr-o cu totul altă ţară! Şi iată cine va spune toate astea... cel care cântă o dată "Aşa-i românul", "Nu uita că eşti român", "Treceţi batalioane române Carpaţii", "Colo-n munţii Ţebei"! N-o mai fac de mult, că nu mă mai trage inima, nu mai cred de mult că românul e viteaz, virtuos, unic, muncitor şi că îşi vede de ale lui! Acum când plec în Italia nu vorbesc româneşte pe străzi, nu mai plec cu maşina că o pot găsi ori agresată, ori scuipată! Demnitatea mea de artist suferă când la Ambasada USA nu mi se dă viză pe motiv că sunt "Folk singer performer", şi că îmi trebuie viză de lucru, chiar şi atunci când spun că vreau să merg să vizitez, nu să cânt! Dar banii de viză tot îi dau şi nu mi se mai returnează dacă n-am primit-o, amprentat tot sunt, întrebat şi răsîntrebat tot sunt! Şi oare cine pleacă cu capul plecat, cu coada-ntre picioare, stacojiu la faţă de nervi şi de umilinţă?... eu bre, şi alţii ca mine, care mai vor să vadă minunile Americii şi nu mai pot, care îşi doresc încă o fotografie în gros plan, sau măcar de foarte departe, cu statuia Libertăţii, aşa ca o altă amintire pe care s-o privească apoi cu uimire, cu atâta uimire, cu din ce în ce mai multă uimire!