Ce punem în loc?

Am trait in ultima jumatate de an prima revolutie din Romania profund democratica, prin mijloacele cu care a fost purtata. Revolutia a inceput in strada, cu Piata Universitatii si a dus la caderea Guvernului Boc. Revolutia s-a continuat in Parlament prin caderea Guvernului Ungureanu, prin instalarea Guvernului Ponta si, vineri, prin suspendarea lui Traian Basescu. E in puterea noastra ca aceasta revolutie sa se incheie, la fel de democratic, in 29 iulie, odata cu referendumul de demitere al lui Traian Basescu.

Ce s-a intamplat in ultima jumatate de an este o lectie pentru toti aceia care cred ca se poate guverna fara popor. O lectie pentru toti aceia care cred ca incalcarea promisiunilor este scuzata la nesfarsit de romani. O lectie pentru toti aceia care cred ca pot acoperi prin personalitatea lor incompetenta si coruptia apropiatilor. O lectie pentru toti aceia care cred ca reforma inseamna o lege asumata prin raspunderea Guvernului.

Romania lui Basescu este precum Romania celor 40.000 proiecte de investitii publice incepute, unele inca de acum 40 ani, si neterminate. Basescu n-a deschis insa santiere, ci fronturi. Ne-a pus unii impotriva altora, a divizat si a stapanit. In urma sa, raman multe transee si multe cicatrici. Raman cicatrici in educatie, in sanatate, in institutiile publice si asistenta sociala. Raman cicatrici in felul nostru de a actiona public, in felul nostru de a ne raporta la semeni, la medici, la profesori, la filosofi sau tinichigii. Slabii si grasii, asistatii sau lenesii, cu totii fac parte dintr-un imaginar politic profund viciat de ura pentru dialog si de obsesia centralizarii puterii.

Vreau sa trag un semnal de alarma, ca om care stie de cate e in stare sa faca Basescu pentru a se mentine la putere – sa nu ne bucuram prea devreme, dupa succesul din Parlament si dupa decizia Curtii Constitutionale, care, e adevarat, ne regleaza in primul rand relatia cu Europa. Pana in 29 iulie, Romania post-Basescu este doar o posibilitate. Nu va fi usor de trecut Traian Basescu pe linie moarta si niciun moment nu trebuie considerat ca zarurile au fost aruncate. Orice slabiciune sau fisura in USL va deveni munitie de razboi pentru Basescu. Personal, alaturi de cei din USL, sunt dispus sa particip la efortul de campanie, pentru a le explica romanilor ce a fost atat de gresit in guvernarea ultimilor trei ani si pentru a duce la bun sfarsit ceea ce am inceput in 2009.

Suntem, ca tara, ca dupa un Irak sau Afganistan politic. Inlaturarea lui Basescu este, poate, partea cea mai usoara, in raport cu greutatea procesului de reconstructie. Trebuie puse in buna ordine domenii intregi, asa cum trebuie sa scapam imediat de mentalitatea ca modul in care a facut Basescu politica este demn si eficient. Pastrand proportiile, din punct de vedere economic si social, Romania post-Basescu e un Irak post-Saddam sau un Afganistan post-talibani, prin amplitudinea procesului de reconstructie pe care trebuie sa-l imaginam si sa-l punem in practica.

Este, de aceea, o imensa greseala ca prima intrebare dupa inlaturarea lui Basescu sa fie ce punem in loc in politica. Nu politicieni cu sarm ne lipsesc noua, ci politicieni cu proiect. Asa cum Basescu n-a avut un proiect in ultimii opt ani si a facut din politicile publice doar mijloace pentru a spori propria putere si cea a PDL, nu mai putem continua cu un Presedinte de acelasi fel. Urmatoarele luni sunt decisive nu pentru a avea un alt Presedinte, ci si pentru a avea un alt tip de Presedinte si, fundamental, un proiect de natiune asumat incepand de la Cotroceni.

Calea catre un Presedinte pentru o Romanie normala ar trebui trasata in primul rand prin raspunsuri inteligente la intrebari lui 'ce punem in loc?':

· Ce punem in loc in educatie?

· Ce punem in loc in crearea de locuri de munca?

· Ce punem in loc in materie de buna guvernare?

· Ce punem in loc in reprezentarea externa a Romaniei?

· Ce punem in loc in economie?

· Ce punem in loc in sanatate?

Nu putem trai in Romania post-Basescu decat daca schimbam modul de abordare a problemelor. Daca ne concentram pe ceea ce ne poate face bine ca tara, nu pe ceea ce poate aduce satisfactie unui politician sau altuia. De aceea, pentru urmatoarele patru luni, aceasta este intrebarea: ce punem in loc? Doar asa, Romania post-Basescu va deveni, spre usurarea si bucuria tuturor, Romania unui plan de dezvoltare.