Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Și totuși, același cer e din ce în ce mai des amenințat să fie traversat de roiuri de drone rusești. Ba chiar și de avioane de luptă. Europa întreagă se confruntă cu stagnarea și cu inflația. Estul Europei are potențialul de a deveni un conjunctural motor al creșterii - însă un motor guvernat de nesiguranță și amenințare.
Cea mai recentă evaluare a Institutului de Studii Economice Internaționale de la Viena (wiiw) descrie această realitate paradoxală: economiile din Europa Centrală, de Est și de Sud-Est „demonstrează o creștere comparativ robustă, în ciuda mediului internațional dificil și a riscurilor geopolitice persistente”. Totuși, sub statisticile aparent optimiste, se ascunde o întrebare tulburătoare: poate Estul să ducă pe umeri viitorul economic al Europei fără să se prăbușească sub greutatea sa?
România, mult timp una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din Uniunea Europeană, a intrat într-o perioadă de încetinire bruscă. Conform prognozei wiiw, perspectivele noastre „s-au deteriorat semnificativ”, cu o creștere economică estimată de doar 0,8% în 2025 și 1,2% în 2026. Prin comparație, Polonia va avansa cu 3,5% în ambii ani. Problema României nu este lipsa de potențial, ci presiunea la care e supusă. Ne confruntăm simultan cu deficite bugetare ridicate și cu amenințări - deocamdată hibride - dinspre est. Raportul wiiw avertizează că deficitele ridicate din România, Ungaria, Polonia și Slovacia, combinate cu creșterea dobânzilor la împrumuturile guvernamentale și regulile fiscale ale UE, pot forța guvernele la politici de austeritate, cu efecte negative asupra economiei. Ceea ce tocmai trăim în România.
Mai mult, la acestea se adaugă costurile tot mai mari necesare apărării. Richard Grieveson - director adjunct al wiiw și autor principal al raportului la care fac referire - spune că „țările est-europene vor beneficia economic de pe urma reînarmării Europei. Dar acest „dividend al reînarmării” ascunde un risc moral și economic: o creștere bazată pe frică și amenințare nu poate fi sustenabilă.
De acum înainte, modelul de creștere al României, bazat în ultimele decenii pe consum privat, trebuie să își schimbe structura. „Investițiile private și publice vor câștiga importanță, în condițiile încetinirii creșterii reale a salariilor”, arată wiiw. În teorie, această tranziție spre investiții ar putea aduce modernizare și eficiență. În practică însă, succesul depinde de încrederea investitorilor - iar aceasta e fragilă într-o regiune în care incertitudinea geopolitică este la ordinea zilei. Rusia acționează pentru destabilizarea vecinilor săi prin atacuri hibride și sabotaj, creând incertitudine și descurajând investițiile. Grieveson spune că „țările din Europa de Est sunt deja angajate într-un război invizibil cu Rusia”.
Pentru România, acest război invizibil se simte foarte concret. Marea Neagră este, în același timp, rută comercială și zonă de risc. Atacurile asupra infrastructurii ucrainene, tentativele de atac cibernetic și tensiunile de securitate din regiune sporesc vulnerabilitatea țării pe flancul răsăritean. Pe fondul acestor amenințări, presiunea fiscală se intensifică. România trebuie să reducă deficitul bugetar cu țintă ambițioasă (și aparent foarte îndepărtată azi) spre pragul european de 3% din PIB, în timp ce alocările pentru apărare cresc. Dilema e evidentă: cum poți construi spitale, școli și centre de cercetare când o parte tot mai mare din buget va trebui să meargă către tancuri, drone, echipamente militare și muniții?
Raportul wiiw avertizează că astfel de deficite forțează „măsuri de austeritate care ar putea afecta negativ creșterea”. Cu alte cuvinte, ceea ce stimulează economia europeană azi - contractele de apărare, infrastructura strategică - ar putea deveni frână mâine. Fără o consolidare instituțională solidă, regiunea riscă să rămână blocată într-un ciclu de creștere temporară urmată de stagnare. Inovația reală nu vine din frică, ci din încredere - și aceasta se clădește prin educație, stabilitate fiscală și economică și politici coerente. Într-o Europă care se reînarmează, modernizarea economică riscă să devină un produs secundar al războiului, nu al păcii. Raportul citat estimează că țările membre ale UE din regiune vor crește în medie cu 2,2% în 2025 - de peste două ori mai rapid decât zona euro (0,9%). Pare o victorie. Însă este o victorie obținută într-o stare permanentă de alertă.
„Drone, atacuri cibernetice, acte de sabotaj” - sunt expresii care au devenit parte a vocabularului economic. Într-o astfel de realitate, investiția nu mai e doar o decizie financiară, ci una de curaj. Fiecare proiect industrial nou, fiecare start-up sau linie de producție modernizată în România și în restul Estului european este o dovadă de rezistență. Dar reziliența are un preț. Dacă fiecare procent de creștere economică e cumpărat cu neliniște și teamă, nu e clar cât timp acest model mai poate susține un continent.
România și vecinii săi poartă pe umeri o parte semnificativă din viitorul economic al Europei - dar și vulnerabilitățile ei. Fără sprijin european coerent, fără investiții în cercetare, educație și capacitate instituțională, Estul riscă să devină laboratorul instabilității, nu al inovației. Europa are nevoie de estul său, iar estul are nevoie de o Europă care să-l înțeleagă. Creșterea bazată pe frică nu poate dura la nesfârșit. Astăzi, Estul contribuie la redresarea economică a continentului, oferă securitate la granița cu războiul și face eforturi de a moderniza unele industrii.
Dar dacă acest ritm se menține doar prin tensiune și insecuritate, atunci întrebarea devine inevitabilă: cât poate duce Estul viitorul Europei pe umeri, fără să se prăbușească sub greutatea lui?
Daniel Apostol este editorialist, analist economic și expert în politici publice, prim-vicepreședinte ASPES.
Citește pe Antena3.ro
