Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Explozia telegramelor diplomaţilor SUA de la Bucureşti datorată dezvăluirilor WikiLeaks pune în evidenţă şi interesul american pentru România. Tonul documentelor ambasadei lasă să se întrevadă o anumită lipsă de încredere pe care Washingtonul o acordă ţării noastre, cauzată în mare măsură de apropierea multor politicieni faţă de interesele Moscovei. Iar bifarea acestora în telegrame pare a reprezenta o prioritate. Impulsul iniţial este acela de a minimaliza corespondenţa Ambasadei cu Washingtonul pentru că întregul conţinut ar fi catalogat ca o colecţie de „bârfe”.
Însă lucrurile nu stau deloc aşa. În primul rând, WikiLeaks nu are toate telegramele diplomatice. Apoi, conform documentelor citate a proveni de la Ambasada de la Bucuresti, chiar şi preşedintele României cunoaşte masiva prezenţă a CIA pe teritoriul naţional şi sugera o intrare în joc mai consistentă a FBI. Ceea ce înseamnă că există un uriaş aparat de verificare a informaţiilor diplomaţilor americani, cu instrumente bine unse, iar comunicările CIA către Centrală se fac pe alte canale. Apoi, aşa-zisele bârfe provin din contacte mai mult sau mai puţin sistematice, iar politicienii de top, înalţii funcţionari guvernamentali şi jurnaliştii care au ceva de spus SUA sunt încondeiaţi şi pentru valorificarea ulterioară.
Această „punere în valoare” a surselor de informaţii care se oferă de bunăvoie nu este exclus să se facă apoi bine direcţionat. De exemplu, cum să scape americanii de sub observaţie un politician tânăr şi de perspectivă care spune despre propriul coleg de partid că este strâns legat de Gazprom şi care le oferă şi alte indicii politice? Adică, CIA şi serviciile de informaţii ale Pentagonului au la îndemână marfă proaspătă şi brută bună de şlefuit, recrutat, cumpărat, închiriat sau de exploatat „în orb”. De altfel, influenţarea demnitarilor în favoarea intereselor americane este reliefată ca o sarcină de serviciu dintr-o telegramă care viza „ţintirea” ministrului de Externe, Adrian Cioroianu. Comportamentul diplomaţilor americani este unul în ton cu propriile interese, că doar şi ei sunt evaluaţi acasă, la Washington, în funcţie de ce informaţii pot să „stoarcă”, în funcţie de ce legături îşi fac şi ce putere de influenţă au, în funcţie de ce parteneriate politico-economice şi militare promovează şi definitivează.
Că doar şi diplomaţii SUA, luaţi în parte, îşi doresc, fiecare, câte-o promovare, poate chiar la sediul Departamentului de Stat sau la Casa Albă ori câte-o poziţie mai bună pe la vreo ambasadă americană de prima mână, precum Paris, Londra, Sydney, Beijing, Bruxelles etc. Având în vedere astfel de lucruri, este puţin probabil ca într-o telegramă către Washington diplomaţii americani să fi prins faptul că militarul SUA care a produs accidentul în care a murit muzicianul Teo Peter şi căruia nu i s-a luat alcoolemia era apropiat ambasadorului de la acea vreme, că militarul respectiv făcuse turul mai multor baruri şi băuse destul. Probabil că o telegramă despre acest accident nu a fost scrisă niciodată în care să se spună că militarul SUA nu putea fi încadrat nici ca personal diplomatic şi nici ca militar staţionat sau în tranzit, conform Tratatului NATO-SOFA.
Aceste lucruri au fost aflate, tot ce-i posibil, de Washington de la cei trei agenţi FBI prezenţi la Bucureşti pentru a investiga împrejurările. Datorită WikiLeaks, SUA reuşesc să facă o evaluare reală a ambasadei lor de la Bucureşti. „Revizia” mecanismelor diplomatice, eventual a clişeelor încetăţenite la Bucureşti, poate genera concluzii relevante ale analiştilor SUA de la Washington sau de la Bucureşti, dar neştiuţi de ambasadă şi care urmăresc atent ritmul „News Alert” şi consecinţele sale în toate planurile: şi ale politicii domestice, şi ale intereselor aliaţilor şi adversarilor, şi ale activităţii diplomaţilor americani în condiţii „de avarie”.
