Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un subiect de ultima ora, ce a produs framantari, dezbateri aprinse si proteste in numeroase tari europene: vineri dimineata, la Bruxelles, liderii statelor din UE au semnat pactul fiscal. Doi indicatori, deficitul nominal si deficitul structural, legati inevitabil si de rata datoriei publice, ne pun acum pe jar. Pe noi si pe toti partenerii nostri din Uniunea Europeana.
Timpul amanarilor a expirat. Pactul fiscal aduce in prim-plan cerinte pe care nu ne mai putem permite sa nu le respectam. Altfel, fondurile straine, in principal cele de la comunitatile europene, vor intra in Romania in cantitati ce nu vor reusi sa antreneze expansiunea investitiilor si un ritm mai inalt al cresterii economice.
Ce vrea de fapt Europa de la noi? Sa dam jos din pod disciplina bugetara. Sa avem deci grija, atunci cand cresterea economica va fi mare, ca politica fiscala sa fie obligatoriu anticiclica. Sa actioneze pentru a strange rezerve. Sau invers: cand PIB-ul va scadea sa poata interveni pentru a stimula cresterea. Practica noastra fiscala a tinut doar rareori seama de aceste cerinte.
Atunci cand se faceau bugetele, proiectiile erau generoase si balanta veniturilor urca pana la 37%-38% din PIB. Dupa exercitiile bugetare insa, scala veniturilor se inscria intre 28% si 32%. Dincolo, in balanta cheltuielilor, desi erau mereu programate deficite stranse, ele cresteau semnificativ.
Nu spun o noutate acum: banca centrala a atras continuu atentia ca va veni un moment al scadentei. Si a venit. Acum, politica fiscala se impune sa fie restructurata. Ne-o cere Uniunea Europeana. Dar, intai si intai, ne-o cere nevoia noastra de a asigura o politica fiscala sanatoasa. Caci am ajuns la o rascruce de drumuri. Suntem obligati sa alegem: ori asiguram disciplina bugetara, unica sansa de a reduce uriasele pierderi din companiile de stat si de a lua din spinarea bugetului povara cumplita a risipei si a cheltuielilor facute fara calcule riguroase, ori vom fi nevoiti, in acest an si in anii urmatori, sa acceptam o reducere si mai drastica a cheltuielilor in combinatie cu noi impozite si taxe. Si cum a miza pe a doua varianta ar fi catastrofal, ne ramane doar rigoarea impusa de Uniunea Europeana.
E o constrangere dramatica? Da, fara indoiala. Timp de doua decenii, fara intrerupere, am fost insa mereu nevoiti sa ne structuram politica economica in contextul unui permanent conflict de obiective. Ne-am aflat continuu intre doua tipuri de constrangeri, unele interne, altele externe. Uneori am gasit calea de a le face fata. Alteori nu am gasit-o. Daca insa vrem sa valorificam potentialul nostru economic si sa avem parte, imediat dupa ce va trece criza, de un nou ciclu de crestere sanatoasa si de durata, va fi nevoie sa ne infratim cu rigoarea financiara si cu restructurarea efectiva. Fara stabilitate economica si financiara, intr-o prima etapa, nu va fi posibila, intr-o a doua etapa, angrenarea economiei romanesti pe o curba ascendenta de durata.
Citește pe Antena3.ro
