Cea mai bună dovadă de respect pentru o facere de bine publică e să n-o lauzi.
Nici măcar să n-o pomeneşti, ca să nu stârneşti, în lumile celor care fac mai mult rele, curiozităţi, invidii şi ambiţii prosteşti. Fiscul, cel dintâi, se simte motivat să fie excesiv cu oamenii corecţi şi având numai gânduri curate.
Când însă un întreg sistem de învăţământ e în colaps, atunci e momentul cel mai bun să construieşti un altul, sănătos şi performant. În învăţământul românesc, şcolile particulare funcţionând într-un climat favorizant de discreţie şi seriozitate sunt antidotul la criza din sistem.
O fundaţie turcească - Lumina - edifică de ani buni, încă din 1993, şcoli de toate gradele, în Bucureşti şi Constanţa - Liceul Spectrum - care fac o figură cu totul aparte. Şcoli internaţionale, cu taxă, dar şi cu un program al calităţii compatibil cu al unor centre europene cu tradiţie şi cu o didactică de referinţă. Presa publică, din când în când, ştiri privitoare la câştigătorii din România ai unor olimpiade şcolare.
Majoritatea covârşitoare a medaliaţilor acestor competiţii, care deschid calea unor tineri către Harvard şi către alte şcoli foarte selective, vin din grupurile şcolare ale turcilor de la Lumina. În Liceul Internaţional de Informatică din Capitală, mai mult de 100 din cei 520 de elevi sunt olimpici. Iată încă un fapt de randament didactic: anul acesta, din 65 de elevi trimişi la olimpiadele naţionale, au obţinut medalii 60, iar 25 de elevi trimişi la cele internaţionale au venit acasă cu 31 de medalii.
Iniţial, aceste şcoli internaţionale primeau majoritar copiii străinilor care activau un timp îndelungat în România. Cu vremea, numărul românilor care le-au descoperit şi au profitat de climatul superior de aici a crescut semnificativ. Cine are norocul să viziteze Liceul Internaţional de Informatică, complexul The International School of Bucharest şi şantierul universitar din Pantelimon încearcă un simţământ euforic, de minunare şi de frustrare. Şi totul pe fondul scandalurilor de la Spiru Haret şi de la universităţile-fantomă din ţară.
E o altă Românie în şcolile acestea, o Românie emancipată, care ştie ce vrea şi în care nu se simt deloc grijile integrării, pentru că se porneşte calitativ de sus şi se vrea mult. Iar profesorii sunt şi ei internaţionali.
E nevoie de astfel de descoperiri şi de confirmări majore, ca să te lepezi de prejudecata egalităţii de şanse în învăţământ. Şi de o a doua prejudecată, mult mai nocivă, aceea că investiţiile în învăţământ nu dau profit direct şi niciodată un profit care să poată fi măsurat şi planificat.
Şcolile acestea particulare, pe care ni le fac turcii, cu o discreţie şi un bun-simţ de invidiat, sunt dovada că în veacul al XXI-lea cea mai rentabilă investiţie e în învăţământul de toate gradele. În învăţământul pornit de la cei mici, cu un ţel, şi concentrat pe programe care slujesc nemijlocit momentul social: informatică, administraţie, economie, relaţii publice.