Există o astfel de categorie umană printre “oamenii simpli”, fie ei cu mai multă sau mai puțină școală. Persoane care din cauza educației, a temperamentului, sau pur și simplu a încercărilor vieții, trăiesc „starea de bine” ca pe o întâmplare ciudată și eminamente primejdioasă. Care obligatoriu trebuie să se termine rău. Și când răul într-adevăr intervine atunci ei se liniștesc, pentru că, iată!, ceea ce era previzibil s-a întâmplat și lucrurile reintră în normal.
Mai există persoanele care știu să tragă foloase din starea de rău, să manipuleze, și să-și întărească poziția de lider din astfel de situații. Abilitatea de a jongla, de a face magie, cu situații dificile sau extreme în care se găsesc unul sau mai mulți oameni aparține cu precădere politicienilor și presei. Mass-media are o acțiune mult mai benignă. Cu clasa politică altfel stau lucrurile.
Să luăm caz școală ziua de 27 decembrie 2014. Sud-Estul României este sub troiene de zăpadă. Ce se-ntâmplă? A nins foarte mult, cod roșu, zice ANM, pentru Brăila, Buzău și Vrancea. Într-adevăr cele trei județe sunt practic rupte de restul țării, și în multe alte zone din țară situația este extrem de severă. Sunt localități în care nu se mai poate face aprovizionarea cu alimente, persoane care au nevoie urgentă de ajutor medical, la care ambulanțele nu pot ajunge, și cea mai sinistră situație, cea a persoanei decedate de 7 zile, care nu putea fi înmormântată și care începuse deja să miroasă. Da, sunt situații critice, care trebuie tratate, însă, ca atare. Presa a intrat într-o adevărată criză de isterie. Își trimite reporterii să îndure un adevărat calvar, având însă, bineînțeles, alături o mașină încălzită și toate cele de nevoie. Credibilitatea lor se reduce la un sentiment de compasiune, ca în fața unei ființe pedepsite pe nedrept. Din studiourile televiziunilor de știri catastrofa ni se îndeasă în case cu făcălețul, și cu o voluptate de nedescris. Din spatele empatiei afișate față de sinistrați lucesc privirile de hiene ale unor tineri ahtiați după carieră. Acum e momentul să ofere publicului spectacolul. Politicienii sunt aruncați în arenă și sfâșiați. Tragedia aviatică din Apuseni e luată la pachet cu nu-știu-care comună din Bărăgan unde nămeții sunt de trei metri. Să fim bine înțeleși! Ceea ce s-a întâmplat cu avionul pilotat de Adrian Iovan este o tragedie provocată de incompetența unor funcționari ai statului român, îndopați cu bani ca gâștele. Pe subiectul ăsta s-au adunat politicienii ca pleoșnițele. Trocuri pe funcții, condoleanțe, onoruri militare, seriozitate maximă, după ce în clipele care au urmat impactului, la Guvern era ceai dansant, iar STS-ul făcea aproximări ca țăranii în piață. Marcel Opriș mai are câteva chestiuni de rezolvat până să-și dea demisia. De aia Traian Băsescu și-a făcut comisie, „proprie și personală” de anchetă, pentru că Victor Viorel Ponta, cum îi place să-i spună premierului, a convocat CSAT-ul pentru a cere demsia șefului STS. „Morții cu morții, vii cu vii”, gândesc, la unison, alde Băsescu, Opriș. Aici presa a avut dreptate acuzând vehement, dar felul în care a înțeles să relateze, până la banalizare, atingând uneori limitele impietății, istoria accidentului și file din biografia celor doi decedați, a arătat adevăratul scop al lamentărilor tv: ratingul. Un peisaj, să recunoaștem, grotesc.
Acum, noroc chior!, iar e rău! Au venit zăpezile alea mari, și gerul, dar de data asta presei isterice îi e rezervat doar ridicolul. Cei care analizează din punct de vedere politico-deontologic și moral fenomenul ninsorii, al viscolului și al gerului ating culmi ale rafinamentului greu de anticipat. O problemă acută este de ce a jucat premierul, o oră, baschet. De asta îi ardea lui? Un fost(?) lider de sindicat, transformat acum în mascota televiziunilor de știri, făcea o teorie terebilă, demnă de analele filozofiei și ale logicii, pe care n-am înțeles-o, dar a cărei concluzie a fost: neprevăzutul poate fi prevăzut! Guvernul face (acum!) tot ceea ce se poate face în asemenea condiții, femei din fundul țării au născut aduse la spital, deci deocamdată nu s-au întâmplat tragedii din cauza autorităților.
Ceilalți politicieni, în ton cu presa. În paranteză, rămâne-ntre noi, domnu’ MRU cred că a spart gheața și a picat la o înțelegere cu Realitatea TV, de l-am vazut trăgându-și geaca pe el și la întrebarea incisivă a reporterului a răspuns, încruntat, nevoie mare, „cum unde? Acolo unde e nevoie. Haideți, să mergem, că timpul e prețios”. Pupa-te-ar nea Nicu’ pe frunte, pe tine, de lider al Dreptei, ce ești tu!