Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Parintele Arsenie Papacioc a imaginat acest dialog cu o frunza: 'Esti trandafir, o intreaba? Nu, nicidecum, sunt o frunza! Ba nu, esti trandafir pentru ca mirosi ca unul! Nu, sunt o frunza, dar am stat candva langa un trandafir!'(Arsenie Papacioc, 'Vesnicia ascunsa intr-o clipa'; Ed. Reintregirea, Alba Iulia – 2004). Parintele Papacioc intrepreta 'dialogul cu frunza' pentru a scoate in evidenta 'mireasma ortodoxiei'. Pentru noi, mireasma frunzei care-a statat langa trandafir poate fi vazuta si ca o binecuvantata alaturare a unei fiinte de o alta fiinta si, de ce nu, ca o putere a miresmelor de a se transmite 'celor de langa noi'? O frunza nu-i mai mai rea decat un trandafir, cum un trandafir nu-i mai bun decat decat o frunza; frunza si trandafirul sunt la fel de importante pentru existenta, fiecare are rostul sau. Mireasma cea mai puternica se transmite, insa, in mediul inconjurator, asa incat frunza care-a stat langa trandafir ajunge sa imprastie mireasma lui. In mod asemanator, cand oamenii stau langa sfinti, chiar daca ei insisi nu sunt sfinti, ci doar fiinte cat se poate de obisnuite, ei capata mireasma sfinteniei. Daca oamenii normali, ocupati cu alergarile si ostenelile de zi cu zi, langa oameni de caracter, langa cei plini de virtuti, toate aceste miresme incep sa se simta in mediul lor.
Tocmai pentru ca miresemele firii, miresemele mintii sau ale inimii, fie ele la fel de placute ca cele ale trandafirului sau cele toxice si urat mirositoare, ca ale resturilor de gunoi, se transmit 'prin alaturare' cu trandafirii sau cu gunoaiele, putem intelege cat de important ar fi mediul in care ne ducem existenta. Daca langa trandafiri si langa sfinti, langa oameni buni si virtuosi ne putem impregna prin alaturare, prin vecinatate cu miresele lor, asa se intampla si cu toxicitatea. Mediul de viata ne creaza contextul, mediul nostru ar putea fi cheia izbanzii sau a caderii, cheia esecului sau a succesului, cheia ce descuie usile catre binecuvantare sau catre blestem. Viata omeneasca fara sfinti ar putea fi ca padurea fara trandafiri; frumoasa, utila, buna, dar fara de mireasma divina, care impregneaza existenta cu gratie. Viata, in absenta unui om virtuos prin preajma, coboara la nivelul virtutilor prezente sau al absentei lor. Fara mireasma blandetii, fara mireasma calitatilor omenesti cele mai minunate, lipseste trandafirul din mediu, iar acolo unde lipseste mireasma divina, metehnele omenesti, precum rautatea, ura, lipsa de caracter, agresivitatea si lipsa de intelegere creaza un miros toxic de jur imprejur. Noi devenim asemeni celor langa care ne petrecem cea mai mare parte a timpului. Noi devenim asemeni celor care ne atrag atentia, devenim asemeni celor buni, stand printre ei, cum devenim asemeni celor mai decazuti, mai jalnici si mai rai, alegand sa ne alaturam lor. Nimeni nu are scapare de aceasta misterioasa si puternica a forta a 'alaturarii', fie prin prezenta fizica, dar – mai ales – alaturare prin atentie. Atetia produce cea mai puternica forma de 'alaturare' in planul experientei noastre, caci atentia inseamna concentrare, gandire, emotie. Alaturi de rau poti imprastia mireasma lui, iar uneori, de la gand la fapta nu-i drum prea lung. Constienti fiind de puterea alaturarii, nu avem decat sa alegem cu mai multa grija oamenii langa care ne petrecem timpul si subiectele carora le dam atentie, caci toate acestea conteaza si ne pun in relatie cu mirosurile toxice ale existentei sau cu cele divine.
Citește pe Antena3.ro
