Cenzura păcălită

Ceauşeştii erau atât de încuiaţi susţinându-şi părerile, încât erau de cele mai multe ori ascultaţi orbeşte, iar paznicii poruncilor în domeniul artei erau cei de cenzură. Care, de multe ori, nu negociau modificările, ci tăiau nu cu foarfeca, ci mai degrabă cu satârul. Doar că românii, inventivi, executau fente ca hotărârile obtuze ale Cabinetelor 1 şi 2 să fie destrămate. Spectacolele de revistă ale Teatrului Tănase se desfăşurau vara la Grădina Boema şi acolo românii simţeau că replicile curajoase mai depresurizau tensiunea acumulată în poporul obligat să stea de cu noapte la coadă pentru o jumătate de pachet de unt sau o pungă cu tacâmuri - gheare, gâturi de pasăre. Dar era de trecut şi avanpremiera, unde activiştii de partid îşi ţineau severitatea trează la orice replică ce pişca stupidităţile regulilor comuniste. Lumea jubila când Stela Popescu, Arşinel, Corina Chiriac lansau vorbe critice către regimul comunist. Dar actorii şi regizorii au găsit un tertip de a trage pe sfoară comisia de cenzură. Când se apropiau replicile acuzatoare spre activiştii bolşevici porneau fete cu picioare lungi, aducând cafele şi prin pietrişul din Grădina Boema scârţâiau pantofii lor, plus că politrucii concentraţi să nu-şi verse cafeau pe pantaloni nu mai erau atenţi la cuvintele curajoase de pe scenă. O replică doldora de inteligenţă a dat Sebastian Papaiani politrucului de la cenzură, care a obiectat la o scenă din filmul prezentat pentru control. Papaiani nu suporta ca personajele lui ticluite ca tineri perfecţi, de „plastic”, cu cărarea din frizură trasă cu rigla, cu cămaşa scrobită ca o tencuială. El juca în filmul cu pricina pe un absolvent de facultate care revenea în satul natal şi se prezenta la şeful CAP-ului în costum negru, cu cravată întunecată, de parcă asista la un parastas. Ca să fie mai natural, Papaiani şi-a smuls un nasture de la sacou şi l-a înlocuit cu un ac de siguranţă. La avanpremieră, cel cu cenzura a oprit filmul: „Îi lipseşte un nasture, ce o să spună capitaliştii, refaceţi scena cu nasture la haină!”. I-a ridiculizat ordinul Papaiani: „Tovarăşu’, capitaliştii o să ne invidieze că avem mai multe fabrici de ace de siguranţă, mai tehnologizate decât fabricile de nasturi!”.