Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aşa cum era de aşteptat, Comisia Europeană a urecheat puternic regimul Băsescu-Boc pentru modul în care justiţia este administrată politic în România. Pornite în ianuarie 2005, reformele din acest sector au ajuns în iulie 2010 să creeze nemulţumiri făţişe celor de la Bruxelles. Este practic cel mai nefavorabil document de acest gen la adresa ţării noastre, de când sunt ele redactate. Evident, preşedintele Traian Băsescu a ieşit într-o conferinţă să-şi spună părerea. N-avem prim-ministru, n-avem ministru de Justiţie. Avem însă un om în stat care este fac totum, care-şi asumă conducerea totală şi supremă. Pe scurt, ieşirea preşedintelui poate fi rezumată în felul următor: opoziţia e de vină. Acest clişeu obosit şi mincinos a fost lansat la apă de comandantul conştient că nava sa a primit o lovitură puternică în pupa.
Dacă un astfel de raport era publicat în regimul PSD 2001-2004, opoziţia de atunci, în frunte cu Traian Băsescu, ar fi acuzat dur şi fără nuanţe că de vină este Adrian Năstase şi partidul său. Azi, după şase ani de mandat, când Comisia Europeană spune clar că e ceva în neregulă cu justiţia românească, Traian Băsescu spune că de vină este... tot Năstase. Domnia sa şi cei alături de care a păstorit discreţionar justiţia timp de şase ani n-au nici o vină. Nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Iar pentru ca tabloul jenant să fie complet, pe lângă Năstase şi PSD, care sunt de vină pentru performanţele lui Băsescu şi PDL, acuzele se năpustesc şi asupra Comisiei Europene. Că minte, că a folosit cuvinte prea tari, că nu toată România e de vină, ci doar unele instituţii.
Nu-i nici o surpriză că instinctul antedecembrist îi spune preşedintelui să fie mereu de partea procurorilor. A devenit însă un fapt dăunător pentru ţară să te aliezi cu instituţii asupra cărora planează mari semne de întrebare, precum DNA şi ANI, pentru a denigra instituţii fundamentale pentru democraţie. Cum sunt Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) şi Curtea Constituţională (CC). Cele două organisme favorite ale preşedintelui sunt sută la sută politice. Acţionează ca atare, îşi asumă acest lucru. Aţi văzut vreun mare grangur al puterii, posesor de mausoleu de milioane de euro pe post de casă, scuturat de ANI sau DNA?
Atacarea ICCJ şi CC face parte dintr-un comportament mai vechi, absolut blamabil, al preşedintelui actual. A se situa împreună cu procurorul împotriva judecătorului este pentru şeful statului o decizie care spune multe despre viziunea sa asupra democraţiei.
Acest raport al Comisiei Europene este unul despre care trebuia să vorbească primul-ministru, pentru că el priveşte aproape exclusiv activitatea guvernamentală, coordonată de Ministerul Justiţiei. Dar ştim cu toţii că odată cu numirea simbolică în funcţie, lui Emil Boc i-a mâncat pisica limba. N-are voie să comunice decât cu aprobare din deal.
Reproşul preşedintelui asupra altora în privinţa ANI este cel puţin hilar. ANI este o instituţie asumată de actualul regim, de actuala putere. Inventată de Monica Macovei, jucăria favorită a preşedintelui în materie de simulare a justiţiei. Nu poţi pune în cârca României o dorinţă a ta. ANI reprezintă doar o viziune portocalie, nu aparţine ţării, în integralitatea ei. Forţe politice legitime, cu milioane de voturi în spate, refuză să accepte această instituţie ca pe o armă de şantaj politic.
Acest raport de ţară i-a dat prilej tot preşedintelui să atace din nou Curtea Constituţională şi să instige, a nu ştiu câta oară, la nerespectarea unei hotărâri. Prin remodificarea unei legi în care Parlamentul şi Curtea s-au pronunţat deja. Abuzul în funcţie devine astfel o practică în formă continuată, la cel mai înalt nivel.
Dacă există cineva care se mai poate amăgi cu stilul acesta de a conduce o ţară, n-are decât. E falimentar drumul pe care mergem de şase ani. El stimulează nostalgia periculoasă, în creştere, pentru ceauşism, fapt certificat de atâtea sondaje de opinie.
După ce şi-a spart oglinda în care trebuia să-şi privească onest plusurile, dar mai ales minusurile, Traian Băsescu dă vina acum pe „cercurile imperialiste" de la Bruxelles. Problema cea mare este aici. Ea ţine de politica internă, nu de cea externă. Aranjamentele prezidenţiale şi guvernamentale, funcţionarea marelui partid de guvernământ, felul cum arată ţara - toate sunt motive de uriaşă dezamăgire. Pentru cei din ţară, dar şi din afara ei.
Citește pe Antena3.ro
