Sistematic vorbind, criza vârstei de mijloc este doar o amintire! Viaţa poate începe cu adevărat - şi nu de puţine ori are o evoluţie mai spectaculoasă - la vârsta a doua, decât în prima tinereţe, când este mult mai tumultoasă. Apoi, moartea nu există, numai corpul fizic se stinge, ciclul vieţii fiind asemănător cu cel al succesiunii anotimpurilor.
Ajungem la domnul Vişniec: "Mă întreb uneori ce ar fi răspuns Camus dacă destinul, sub întruchiparea unui fel de Mefisto, l-ar fi întrebat: spune-mi ce-ţi doreşti la vârsta de 44 de ani, Premiul Nobel sau 10 ani de viaţă suplimentari? Cum ar fi rezolvat oare Camus această ecuaţie existenţială? Imposibil de răspuns, doar întrebarea este incitantă pentru că ne face să reflectăm la ideea de destin". Viaţa e superbă, dar periculoasă... Nu atât de periculoasă şi nu atât de dispusă să urce pe "Scena crimei", cu pungi de plastic pe cap şi flacoane cu somnifere în jur.
Ce altceva mai vrem de la viaţă? Nu cumva şi cheia seifului pe o farfurioară, după cum s-a exprimat nu demult domnul Andrei Bacalu? Poate însă dacă în seif se află Cutia Pandorei ne mai gândim. Să fiţi plini de viaţă în acest week-end şi nu numai.
Citește pe Antena3.ro