Chestorul şi cele 40 de cărţi

Chestorul Opăritu scrijeleşte cu un briceguţ, întocmai ca odată, pe când era şcolar, marginea de birou de şef peste şefuleţii din Ministerul Administraţiei şi Internelor. Îşi scrie cu vârful lamei, apăsat, numele şi trece în faţă titlul de doctor în ştiinţe militare, ordine publică şi informaţii.

Ehei, cândva, biroul acesta va sta în muzeul Poliţiei, iar vizitatorii îl vor atinge sfioşi şi cu pietate. Aşchiile cad, una câte una, onorate de seva ştiinţifică cu care sunt norocite.

Chestorul Opăritu este un om ocupat, vai de capul lui. Toată pleiada de chestori şi comisari-şefi îi raportează câte jafuri s-au mai săvârşit, ce terorist a mai tranzitat ţara, ce unghere de şcoli mai sunt frecventate de traficanţii de droguri. El îi îndrumă părinteşte şi ştiinţific pentru că este şi conducător de doctorate. Îşi rupe din timpul său de comandant destoinic ale cărui decizii sunt aşteptate de-o ţară întreagă ca să şi formeze, cu mâna lui, viitoarele cadre de nădejde. Dacă sunt cuminţi şi-l ascultă, dacă îi învaţă pe de rost manualele semnate de el însuşi, poliţistul, jandarmul şi pompierul ştiu că un post de şef n-are cum să nu se lipească şi de ei. Vor fi vasalii pe viaţă ai domnului profesor doctor conducător de doctorate, dar n-are a face, deoarece cariera aşa se clădeşte. Şi mai mult, până se va prinde premierul Boc, ei tot vor încasa câte 15% în plus la salariu, odată intraţi în breasla doctorilor, iar subordonaţii îi vor privi ca pe nişte semizei cu pile la zeul de pe craca superioară. În calitate de doctori vor fi convocaţi la vreo tragere specială în Poligonul Jandarmeriei, acolo unde printre pac-pac se fixează treburile ştiinţifice. Printre clătinat bucăţelele de lemn cu cuţitaşul, când pe chestorul Opăritu îl străfulgeră vreo idee, mai ales că tot răsfoieşte rapoartele bieţilor poliţişti demilitarizaţi, scrie şi într-un caiet studenţesc tip dictando. Oh, dar comandantul acesta munceşte 25 de ore pe zi.

Recapitulare. Deci este şef, mare şef la Interne, lucrează în zona operativă, acolo unde e vâlvătaia veşnic aprinsă, susţine cursuri îndelung aplaudate, este îmbârligat ştiinţific şi operativ cu generali de aceeaşi teapă de prin Armată şi servicii doctori şi ei, profesori şi ei, cu vasali şi ei. Şi toate acestea, pentru propăşirea patriei pe cele mai înalte trepte ale democraţiei şi ordinii de drept. Pentru că nu-i de colea să ai dreptul să faci ordine. Nu se ştie cum şi toată lumea e invidioasă pe el, dar chestorul Opăritu îşi găseşte vreme să-şi adune ideile înşirate în caietul studenţesc şi să răstoarne viziunile savante în câte-o carte.

Chestorul Opăritu scrie tratate despre psihologie, ordine publică, sociologie, drept, relaţii internaţionale, terorism, manipulare, război informaţional, trafic de persoane şi droguri, securitate naţională, războaie asimetrice etc.

Poate că vivacitatea aceasta este de la spirulina înghiţită dis-de-dimineaţă, poate este de la stima profundă şi ajutorul dezinteresat al subordonatului Gicu, care transcrie fundamentele ştiinţifice din caietul studenţesc al chestorului, corectând astfel rapoartele şi analizele unui minister întreg. Numărul cărţilor care au pe copertă numele chestorului Opăritu a trecut de patruzeci. De-aceea este impresionat şi "tătucul" la care dă fuga chestorul Opăritu în vremuri de anaghie, cauzată de ciuda unora şi a altora. Fiecare are vasalul său, iar creierul chestorului Opăritu este un bun naţional fără de care securitatea naţională ar fi în pericol. Cercetarea ştiinţifică trebuie protejată!