x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

“Chiloţeii” lui Crin

4
Autor: Marian Nazat 17 Sep 2013 - 19:51
Fostul meu  coleg de cămin grozăveştean şi-a luat în serios rolul de prezidenţiabil şi ne arată un alt chip. S-a săturat, pasămite, să tot fie băiatul bun, din plan secund, i-a ajuns. Nu demult era al doilea, după Mircea Geoană. Omul din spatele  bostănăţarului din Dăbuleni, iepuraşul  din cursa prezidenţială de coşmar. Chiar cursă, nu altceva! Apăreau împreună mereu, umăr lângă  umăr, şi îşi jurau prietenie veşnică şi fără bătrâneţe. Anii au trecut, soţul Mihaelei s-a topit în anonimatul unui parlament câtă frunză şi iarbă, iar prieteniile politice s-au destrămat  ireversibil. Apropo, cum să desfigurezi un concept atât de minunat – prietenia -, asociindu-l cu politica  ? Ce prietenie e aia clădită pe interes şi  conjunctură  ? De ce nu-şi spun complici, fiindcă realitatea nu poate fi cosmetizată sau ignorată ? Suntem complici  la acest program politic, cam  aşa ar trebui să sune declaraţiile de iubire dintre  activiştii de partid ! În politică, şi nu numai, din păcate !, complicităţile  sunt  fundamentale, decisive, nicidecum aşa zisele “prietenii”...

La scurt timp, locul nefericitului amic  al americanilor a fost ocupat de Victor Ponta. Juruinţele de dragoste ale noului cuplu s-au  înghesuit în spaţiul public şi au aprins imaginaţia electorală  a românilor. Nedespărţiţi la televizor, la mitinguri, în poze, în scandări  şi lozinci, ce mai, amor nebun ! Îi ţinea în strânsură ura de moarte (şi frica, oare ?) nutrită împotriva Tiranului, nu vreo chimie specială ori proiect măreţ. Relaţia s-a oxidat, bag seama, priorităţile sunt altele acum. Premierul se bâlbâie şi joacă “parşivel”, guvernarea nu mai este calul ăla alb pe care să-l călăreşti în drum spre  Cotroceni. Dimpotrivă, devine pe zi ce se scurge o gloabă răpciugoasă şi  schiloadă. Slăbiciunile partenerului de uniune, intervenţiile deloc hotărâte şi mature în chestiuni inflamabile l-au îmboldit pe Crin să ne arate “chiloţeii”. Un pas alăturea l-ar arvuni gloatei, s-a  gândit, uitând de loialitate şi onestitate. Calcul sinucigaş, intuiesc eu. Pe seară, când copiii netatuaţi şi nenărăviţi la etnobotanice merg la culcare, iar doamnele  cu creştere de pension îşi  acoperă ochii, copreşedintele USL  şi-a dat arama pe faţă. Curios, liderul liberal a încurcat fundul cu faţa şi a ieşit ce a ieşit. Staţi liniştiţi, însă,  ne-a asigurat el, nu-mi tremură chiloţeii  dacă se supără pesediştii pe mine ! Of, ce gafă, stimabile,   mă rugam să ne spui că porţi chiloţi, şi nu “chiloţei” ! Căci am fi înţeles astfel că ascunzi în lenjeria intimă ditamai bărbăţia şi te putem vota liniştiţi şi încrezători. Adevăraţii  bărbaţi de stat nu poartă chiloţei, pentru că altfel i-ar bănui electorii  de frivolitate şi fel de fel de apucături  pidosnice. Obsesia cotrocenistă  a şefului senatului s-a îngroşat şi nu anunţă nimic bun. L-am descoperit brusc lipsit  de scrupule şi capabil  de a-şi lovi camaradul prin surprindere, în stare să se folosească de orice în bătălia prezidenţială de la anul. Să sacrifici “prietenii”  şi amintiri,  bucurii şi tristeţi comune doar de dragul de a te încorona întâiul om în stat nu e tocmai o probă de caracter. Din contră, dar cui îi pasă, scopul  scuză dintotdeauna mijloacele. Măcar de şi-ar fi pus pe el nişte budigăi, din ăia neaoşi, şi nu “chiloţei”... Păi, ziceţi şi dvs, v-ar conveni un preşedinte cu “chiloţei” ?


Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de