Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Comentând actualitatea politică internă, cu sagacitatea și cu realismul care îi caracterizează, Adrian Năstase rememorează amarele reflecții ale lui N.Iorga despre ,,răul pe care,din orbirea noastră, ni-l facem singuri’’ și care vine ,,peste tot răul ce vreau să ni-l facă alții’’. ,,Pe plan intern- întărește ideea Adrian Năstase-, suntem experți să intrăm în crize, dar apoi nu știm să ieșim din ele’’.Având, din păcate, nenumărate și nefericite exemple din istoria noastră recentă. Drept pentru care conchide că nu doar ,,Miorița’’ ne caracterizează ci o altă creație vestită, acea despre ,,Greierele și furnica’’.
Nu este pentru prima oară când, ajungând în momente de impas, facem apel la tezaurul spiritual pe care ni le-a lăsat înaintașii, încercând să aflăm care sunt acele tare care au ajuns până la noi și care,iată, se răzbună atât de amarnic, tocmai fiindcă nu am tras toate învățămintele sau, mai rău, nu am vrut să ținem seama de ele. De data aceasta Adrian Năstase - repet și accentuez:premierul în al cărui mandat România a purtat și a finalizat negocierile și a devenit stat membru al Uniunii Europene – ne sugerează să ne gândim la fatalismul capitulard al baciului care, în loc să se lupte bărbătește cu cei care îl pizmuiesc și vor să îl omoare, preferă să viseze cum va cădea o stea la nunta sa. Dar, la fel de bine, cred că, alături de fabula cu greierele și furnica, am putea aduce și alte exemple semnificative. Mă gândesc, de pildă, că, din păcate, din Legenda Meșterului Manole, am învățat mult prea puțin despre lecția jertfei supreme ca preț al creației durabile și că, mai degrabă, am deprins doar păgubitoarea idee a zidului părăsit și neisprăvit, a improvizației și a superficialității. Atribute definitorii, prin excelență, atât ale ofertei politice a (încă)președintelui Klaus Iohannis și a partidului care îi susține candidatura la un nou mandat, dar și a proiectelor cu care vin în fața electoratului celorlalte formațiuni politice aflate acum la vânătoare de beneficii de pe urma accesului la guvernare și, în primul rând, la resurse.
Mă mai gândesc, de asemenea, pornind de la recentele cazuri de trădare înregistrate la votul pentru moțiune venite de la membrii ai PSD-și,desigur, nu numai la această situație-, la fabula ,,Toporul și pădurea’’, scrisă de Grigore Alexandrescu cu mai bine de un veac și jumătate în urmă, a cărei încheiere rămâne de o cruntă actualitate:,,Istoria aceasta,de-o fi adevărată,/Îmi pare că arată,/Că-n fiește țară/Cele mai multe rele nu vin de pe afară/Nu le aduc streinii,ci ni le face toată/Un pământean de-al nostru, o rudă sau un frate’’.
Iar , dacă privim la crâncena dezorientare și la neînfrânata confruntare a orgoliilor și a veleităților partidelor de opoziție, de natură să pună sub un serios semn de întrebare soliditatea și viabilitate viitoarei guvernări,înclin să cred că cel mai bine, în situația de față, s-ar potrivi fabula lui Alecu Donici ,,Racul, broasca și o știucă’’. Drept pentru care îmi permit să v-o reamintesc:,,Racul,broasca și o știucă/Într-o zi s-au apucat/De pe mal în iaz s-aducă/Un sac de grâu încărcat./Și la el toți se înhamă/Trag, întind, dar iau de seamă/Că sacul să neclintit/Căci se trage neunit./Racul înapoi se da,/Broasca tot în sus sălta,/Știuca foarte se izbea/ Și nimic nu isprăvea./Nu știu cine-i vinovat,/Însă, pe cât am aflat,/Sacul în iaz nu s-a tras/Și tot pe mal a rămas’’. Urmează morala:,Așa-i și la omenire/Când în obște nu-i unire:/Nici-o treabă nu se face,/Cu izbândă și cu pace’’.
Aceasta este fabula. Recitiți-o și, revenind la modul în care decurg târguielile grupurilor de interese pentru ocuparea portofoliilor și, ulterior, pentru obținerea votului de investitură al viitoarei formule guvernamentale, sunt convins că veți putea spune cine este racul, cine este broasca și cine este știuca. Cât despre cine pierde dacă treaba nu este isprăvită cu bine cauza dezbinării celor trei (sau mai mulți) cărăuși care se ceartă de mama focului pe ciolan sau, doar ne vom trezi cu o încropeală precară cu pretenții de Executiv,fără viziune și fără consistență, atunci răspunsul nu poate fi decât unul singur. Pierdem noi, cei care, indiferent de rangul social, de opțiunea politică sau religioasă, credem că România are vitală nevoie de progres și de stabilitate.
Citește pe Antena3.ro
