Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Să stimulăm consumul ca să avem creştere economică nu pot să o calific decât ca pe o idee proastă", a declarat săptămâna trecută guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. El a adăugat că pentru o creştere economică durabilă e nevoie de "stimularea muncii", în primul rând prin investiţii şi crearea de locuri de muncă. Şi a explicat cum "creşterea economică este de fapt un produs sintetic al forţei de muncă. În esenţă, venitul naţional rezultă din forţa de muncă angajată şi productivitate".
Ceea ce zice guvernatorul sună bine. Dar atunci când mediul de afaceri e împovărat cu arierate şi taxe în plină criză, iar preţul activelor e ţinut sus cu ajutorul politicii monetare, invers decât se întâmplă cu dobânzile, ce investiţii să apară?! După care, cu investiţii firave şi economisire scăzută, e firesc ca economia să nu genereze productivitate.
Economia ar fi putut însă genera productivitate dacă ar fi fost aşezată pe fundamente economice solide. Numai că atunci când îţi apreciezi ani în şir moneda din "poignet"-ul BNR, pentru a arăta că ai mai puţină inflaţie, deşi te găseşti într-o stare neîntreruptă de deficit (extern, fiscal sau cvasifiscal, tot deficit se numeşte), ce fundamente poţi pune?! Degeaba ne întrebăm acum de ce PIB-ul României nu este stabil la nivelul surselor şi de ce finanţarea e o problemă, deşi datoria suverană e de numai 40% din PIB! Datoria e amplificată şi de finanţarea netransparentă a deficitului bugetar, cu ajutorul arieratelor. Preşedintele Băsescu tocmai s-a găsit să afirme că "în mod cert nu vom depăşi nivelul de 60% din PIB pe datoria publică".
Cele mai proaspete date comparative indică o creştere a preţurilor calculată prin indicele preţurilor de consum, similară cu cea văzută la nivelul deflatorului PIB şi a cheltuielii de consum a populaţiei. Iată cum reperele de inflaţie încep să se apropie pentru prima dată după doi ani. Iar această corelaţie sugerează că singura zonă pe care sunt dispuse să o finanţeze băncile e consumul privat, deoarece acolo au avut loc ajustări. Ca dovadă: ofertele de carduri sunt mai competitive la toate băncile, semn că acordă şi intenţionează să atribuie împrumuturi în monedă naţională prin intermediul "plasticului", chiar dacă nu există politici guvernamentale de susţinere.
Revista Săptămâna Financiară a anticipat o astfel de evoluţie într-un articol publicat pe 29 iunie 2009 ("Vreţi creştere, finanţaţi consumul!"). Atunci, "cheltuiala de consum a gospodăriilor populaţiei", componentă a deflatorului PIB care coincide, de altfel, cu singura parte a inflaţiei din economie monitorizată şi ţintită de BNR - indicele preţurilor de consum (IPC) -, înregistra cea mai redusă creştere. Ceea ce a determinat publicaţia să susţină că zona pe care o pot finanţa băncile nu e piaţa imobiliară, prin intermediul creditului ipotecar, ci consumul privat, fiindcă lui îi corespunde cel mai înalt grad de restructurare. Subliniind că statul va putea beneficia, la rândul său, de credit bancar, numai după ce va depune un efort de restrângere a cheltuielilor similar cu sectorul privat.
Cu alte cuvinte, revista a previzionat că băncile nu vor acorda credite de investiţii, deoarece n-ar face decât să se substituie investiţiilor străine. Că instituţiile de credit nu vor atribui credite în valută, pentru că nu doresc să rişte din nou finanţând un deficit extern de două cifre. Că societăţile bancare nu vor împrumuta decât sporadic statul, lăsând BNR să finanţeze indirect "grosul" cheltuielilor bugetare din rezervele pe care le deţine. Ce mai rămânea? Doar creditul de consum în monedă naţională. Asta pentru că e finanţat pe baza resurselor din economisirea internă, are scadenţe relativ scurte, care se corelează cu maturităţile reduse de la depozitele atrase şi, cel mai important lucru, este mai puţin senzitiv la dobânzi înalte comparativ cu alte tipuri de finanţări.
Din păcate însă, observa revista Săptămâna Financiară, mergând pe acest drum, se va ajunge să se reaprindă exact partea de inflaţie urmărită de banca centrală, ceea ce îl nemulţumeşte acum pe guvernatorul Isărescu. Exista vreo cale de a se evita acest pericol? Deflatorul PIB se putea micşora dacă măsurilor de politică monetară li se adăugau reforme structurale şi în celelalte zone ale economiei. Dar pentru asta Guvernul avea nevoie de priceperea şi voinţa de a elabora un set de politici care să se constituie într-un mix economic. În absenţa lui, inflaţia la consumator a crescut la o valoare asemănătoarea cu cea a deflatorului, făcând acum necesar ca BNR să
ţintească pe baza unor dobânzi înalte atât inflaţia la consumator, cât şi deflatorul PIB pentru a forţa restructurarea pe care n-a realizat-o Cabinetul Boc.
Citește pe Antena3.ro
