Intamplarea a facut sa ma aflu in carlinga unui avion de mici dimensiuni, produs la noi. Pasarea Phoenix se nascuse gata jumulita. Cabluri de tot felul erau trase la vedere pe la picioarele pilotului, pe usi se vedea metalul, scaunele erau o plecaciune spre anii â60, cu vinilinul lor atotstapanitorâ¦
Acum cateva zile, la un seminar pe teme de politica monetara, am fost alaturi de un domn economist cand si-a declarat dragostea si speranta pentru high-tech-ul romanesc. Intre reprezentantii acestui curent
industrial avangardist si oarecum exotic in tara carutelor si a plugului tras de bou, domnia-sa a mentionat aviatia si IT-ul. La doua zile dupa eveniment, intamplarea a facut sa ma aflu in carlinga unui avion de mici dimensiuni, produs la noi de o mana de intreprinzatori privati, dar cu mari sperante pentru export.
Ei bine, spiritul carutei (adica al improvizatiei si al lipsei de interes pentru forme) era prezent, coplesitor chiar in ceea ce ar fi trebuit sa fie o declaratie de forta a industriei aviatice renascute. Cum s-ar zice, pasarea Phoenix se nascuse gata jumulita. Cabluri de tot felul erau trase la vedere pe la picioarele pilotului, pe usi se vedea metalul, scaunele erau o plecaciune spre anii â60, cu vinilinul lor atotstapanitor... Ce mai: avionul, desi solid, perfect in aer si extrem de performant la banii lui, era pur si simplu urat pe dinauntru. Neplacut ca experienta estetica, cu toate ca minunat ca unealta de zbor. Construit cu speranta de a merge la vanzare in strainatate la pretul a cateva zeci de Logan-uri, aparatul avea o plansa de bord imbinata mestesugareste si avand Renault-ul Gordini ca model - si asta pe o piata pe care cehii sau polonezii ofera deja look de productie de serie, daca nu de naveta spatiala... aproape la aceiasi bani.
Evident, daca il intrebi pe mesterul de avioane, va insista pe hartia cu performantele - fara sa se intrebe daca nu cumva omul (chiar si aviatorul) se uita si la altceva... Cum ar fi la grija pe care o investesti in starea lui de spirit, care, pana la urma, face parte din ceea ce omul cumpara. Nu poti sa te bati cu gustul clientului, pe care producatorii de masini l-au invatat cu frumosul!
Dar nu despre avioane vreau sa va vorbesc, ci despre designeri. O specie pe cale de disparitie la noi. Prin anii â80, erau probabil vreo 20 de slujbe bune in domeniu, la fabrici de stat care faceau casetofoane, televizoare si biciclete. Lor li se datoreaza incercari temerare, precum Dacia Liberta sau Telecolor-ul, boxele "Sferofonice" - acelea sferice - sau radioul cu orga de lumini de la Tehnoton, pe care l-am divinizat intr-o vreme. Nu stiu unde mai sunt oamenii aceia acum - insa intre timp am aflat cu durere tragicul adevar: nu faceau decat sa copieze produse vestice...
Aveau desigur o scuza: designul, mai mult decat pictura sau sculptura, presupune o anumita racordare la tendintele estetice ale lumii. Sau ale regiunii. De-aia Toyota are centre de design si-n Europa, si-n America: pentru ca asteptarile estetice ale oamenilor sunt diferite cateodata, in functie de continent. Totusi, meseria de designer presupune si altceva: o industrie puternica, in stare sa puna viziunea ta intr-un produs care, cu efort de marketing, va fi pana la urma vandut.
Ei bine, tocmai poate ca si de aceea, meseria asta - potential bine platita - e pe duca la noi. Habitatul natural al acestor artisti industriali s-a evaporat, dupa ce fabricile romanesti au trecut in proprietatea multinationalelor - care fac design in alta parte. Chiar desenatorii Libertei s-au plecat in fata celor de la Tehnocentre Paris, unde Renault a facut Dacia cea noua. Iar la Tehnoton, radiourile care mai canta sunt cele chinezesti, la 2 lei bucata, cu inox cu tot...
Am cunoscut acum un an un designer talentat de masini. Surpriza cea mai mare era ca omul chiar isi facea meseria aici, dar nu pentru fabricile din Romania, ci pentru un producator vestic. Globalizarea l-a lovit si pe el pana la urma: firma straina a inceput sa aiba probleme financiare si a trebuit sa reduca costurile. Iar atelierul din Romania a fost inchis. Sa fi fost in California, il vindeau. Aici insa, nimeni n-avea nevoie de tablouri de bord care sa arate bine - nici macar mesterul de avioane...
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
