Nervoşii fotbalului au intrat în vrie rău de tot. Clasamentul se înnoadă drăceşte în zona lui superioară, sporind miza pariurilor care se fac pe capul campioanei. Şi aş zice că e de bine. Fiindcă îndârjirea competitoarelor, ţâfna conducătorilor şi jocul nebun al întâmplării compensează deficitul de spectacol generat de siluirea fotbalului.
Steaua şi Dinamo au pregătit derby-ul de la mijlocul săptămânii în meciurile cu Oţelul Galaţi şi CFR Cluj. Nu ştiu care sunt concluziile la care au ajuns Mihai Stoichiţă şi Cornel Ţălnar după interpretarea meseriaşă a datelor oferite de aceste antrenamente cu public. Dar eu cred că nici unul nu se află într-o situaţie de invidiat. Cei doi sunt perpeliţi de serioase incertitudini. Şi nici nu poate fi altfel de-ndată ce constantele cu care lucrează au trăire scurtă. Evoluţiile oscilante ale gradatelor fotbalului nu se înregistrează doar de la o partidă la alta.
Perioadele în care cele două echipe reuşesc un fotbal cu notă de trecere alternează cu perioade ale fotbalului troglodit chiar şi pe parcursul aceluiaşi meci.
Steaua a obţinut o victorie constipată în meciul cu Oţelul. A părut o echipă vie, stăpână pe situaţie, doar până în momentul în care Bogdan Stancu a reuşit să modifice tabela de marcaj. În rest, a trudit cu umilinţă de necalificat pentru a ajunge la finalul meciului neşifonată de replica adversarului. Reţeta a funcţionat. Steaua şi-a realizat obiectivul. Chiar se poate afirma că a obţinut o victorie meritată câtă vreme Oţelul nu a reuşit să se ridice deasupra mediocrităţii în care au suferit gazdele. Dar din jocul Stelei nu am obţinut nici o promisiune de bine pentru derby-ul de miercuri.
Dinamo, la Cluj, a avut, în schimb, o evoluţie meritorie. Dar n-a avut rezultatul. Şi asta tot slăbiciune se cheamă. Jocul între cele două careuri a fost dominat copios de dinamovişti. Ţălnarii au legat bine construcţia. Şi chiar cu argumente fotbalistice meritorii. Andrei Cristea a speculat meseriaş gafa lui Culio şi a marcat. C-aşa-i în fotbal. Iar golul lui Boştină n-are nici un cusur. Gazdele au marcat primul gol fără şut la poartă. La cel de-al doilea, Culio şi-a luat darul înapoi. Egalitatea nu se potriveşte cu evoluţia de ansamblu a dinamoviştilor. Dar capriciile fotbalului nu au contestare regulamentară.
Meciurile care au făcut avancronica derby-ului Dinamo - Steaua înclină, aşadar, balanţa în favoarea gazdelor. Dar n-am să risc nici o lăscaie pe acest pariu. Interesul cu care aştept meciul de miercuri nu este legat doar de configuraţia clasamentului. Voi fi curios să aflu cum se mai îmbogăţeşte fotbalul nostru cel capricios cu întâmplări care au meritul de a distruge monotonia. Şi, pentru ca aşteptarea să nu devină grea de plictis, voi urmări între timp comica dispută dintre Borcea şi Becali.
P.S. Despre pricinoşii care visează mese verzi pe pereţi şi vicieri de rezultate voi discuta altădată.