Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In patru zile, Traian Basescu a ramas si fara Boc si fara Cartarescu. Am citit zilele trecute, cu surprindere, editorialul prin care scriitorul isi anunta retragerea totala din zona comentatorilor vietii politice. Iar editorialul la care fac referire nu a fost doar un anunt sec, ci o declaratie de dezamagire fata de clasa politica si, surprize-suprize, fata de Traian Basescu care, la apusul presedintiei sale a devenit si el, ca noi, ceilalti, "un politician'. Evident, domnul Cartarescu nu poate spune lucrurile atat de direct, dar o face destul de bine printre randuri.
Ma gandeam, totusi amuzat, ca nici Basescu nu mai este, iata, ce a fost. Singurul efect al apelului sau la "societatea civila de bine' a fost pasul in lateral al lui Mircea Cartarescu. Si totusi, asa nu merge.
Am observat, in ultimii doi ani, o retragere in umbra, neasumata, dar simtita inclusiv de Basescu, a celor care l-au sustinut in primii ani de mandat si chiar la inceputul celui de-al doilea. Eu cred ca astfel de retrageri "tactice' nu sunt semne reale de onestitate. Pentru ca onestitatea nu implica tacere, ci si o minima asumare a unei decizii gresite. Adica, asa cum ai putut aduce argumente pentru a sustine pe cineva, trebuie sa iesi si sa spui de ce ai renuntat la a-l mai sustine. Pentru ca, altfel, tot ceea ce ramane este o istorie mistificata.
Si Cartarescu si alti intelectuali au facut posibila mistificarea din 2004-2005, cand s-a creat intens imaginea unei adevarate revolutii care ar fi avut loc intr-o Romanie infuriata la culme si pe mine si pe PSD. Asta in conditiile in care Basescu castigase la mustata (era sa spun, la gara) prezidentialele, iar noul guvern nu se baza pe o majoritatea reala. Aceasta atmosfera a facut posibil si valul de abuzuri judiciare care a inceput atunci si valul de jafuri si de nepasare care ne-a lasat si ne lasa fara drumuri, fara parazapezi sau fara spitale. Ascultand ce spuneau formatorii de opinie din acei ani erai sigur ca tara intreaga e alaturi de asemenea masuri.
Multi au devenit basescieni pentru ca era la moda, pentru ca asa era tot anturajul, pentru ca asa dadea bine, pentru ca asta te ajuta social. In fond, de ce te-ai indragosti, tu scriitor, de cineva care nu stie nici macar ce ai scris? Care se comporta vulgar sau violent in public, care insulta scoala si profesorii? Iar acum, are loc refluxul. E evident ca societatea a intors spatele definitiv si argumentat actualei guvernari. Sa fii alaturi de Basescu nu mai e la moda, nu mai e profitabil, si anturajul si-a schimbat parerea. Despartirea de el e la fel de ametita cum a fost si "inhaitarea' initiala. La fel de buimaca.
Traditional, intelectualii se puneau in fruntea multimilor, le lamureau, schimbau idei, argumentau tendinte. Dar astazi, acest gen de intelectuali, despre care vorbesc, formeaza ei insisi o gasca, o multime uniforma unde oamenii, se imita unii pe altii si se frecventeaza mai mult ca sa-si vada ideile confirmate. Nu fac istorie, incearca doar sa valorifice oportunitati in interes personal sau pentru vanitati marunte.
Nici in trecut si nici acum acesti oameni nu au avut solutii. In 2004-2005 au imbratisat "doctrina Basescu', ea insasi construita in pripa. Adica daca e fara PSD, e bine. Basescu e, oricum, "raul cel mai mic'. Acum sunt total buimaciti, au descoperit ca pamantul e rotund, s-au imbufnat si s-au retras in sihastria intelectuala a formelor pure.
