x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Coelho, "Branduitorul" Romăniei

0
Autor: Marian Nazat 14 Dec 2007 - 00:00
Coelho,


Că Romănia e ascunzătoarea Necuratului ne-o mărturiseşte şi Paolo Coelho, in ultimul său roman, "Vrăjitoarea din Portobello", apărută in anul 2006 la Editura "Humanitas". Personajul principal e o romăncă, una adoptată dintr-un orfelinat sumbru din Ardeal de nişte libanezi londonizaţi de nevoie. Dar nu o romăncă oarecare, ci o ţigăncuşă. Şi dacă e ţigancă, e şi vrăjitoare. Brazilianul, vandabil pretutindeni ca o licoare uşor caramelizată, mai lipeşte o etichetă mincinoasă peste incisivii lui Dracula.



Ce blestem şi pe ţara asta! Străinii, innebuniţi după exotism, au făcut din Romănia leagănul lui Dracula. Un vampir gata să-şi infigă colţii in jugulara oricui. Un personaj infricoşător şi fantastic, scornit să ne "branduiască" imaginea in lume. Aşa că, zici Dracula, zici Romănia! Din nefericire, de la o vreme zici şi ţigani, şi iar n-am nici un motiv de măndrie. Se poartă clişeele, idiotismele de tot felul. Omul mileniului abia urnit e prea grăbit să rumege informaţia cu care e bombardat neincetat. O ia de bună şi-o transmite mai departe. Se trăieşte in viteză şi pe nemestecate. Digestia minţii e simplă şi rapidă: inghiţi informaţia şi pleosc, ai şi lepădat-o, in căcăreze de certitudini puturoase.


Că Romănia e ascunzătoarea Necuratului ne-o mărturiseşte şi Paolo Coelho, in ultimul său roman, "Vrăjitoarea din Portobello", apărută in anul 2006 la Editura "Humanitas". Personajul principal e o romăncă, una adoptată dintr-un orfelinat sumbru din Ardeal de nişte libanezi londonizaţi de nevoie. Dar nu o romăncă oarecare, ci o ţigăncuşă. Şi dacă e ţigancă, e şi vrăjitoare. Brazilianul, vandabil pretutindeni ca o licoare uşor caramelizată, mai lipeşte o etichetă mincinoasă peste incisivii lui Dracula. Aşadar, "dacă apare o fată care arată ca o intelectuală şi, zămbind, spune că este una de-a noastră, eu devin bănuitor. Poate fi trimisă de Securitate, Poliţia secretă a nebunului ăstuia de dictator, Conducătorul sau Geniul Carpaţilor, Marele Conducător, de! Cică a fost judecat şi impuşcat, dar eu nu prea cred, fiul lui incă mai are putere aici, deşi deocamdată a dispărut. (...) Mai bine să nu te pui rău cu oamenii care au legături cu guvernul. (...) Eu cred că guvernul ucide, fură, minte, dar nu riscă să dea certificate false.(...) Am aflat de la televizor că Geniul Carpaţilor, Părintele Poporului, Conducătorul nostru al tuturor, cel ce ne-a condamnat la foame cănd exporta tot in străinătăţuri, cel care avea palate cu saloane imbrăcate in aur, in timp ce poporul murea de nemăncare, omul ăsta şi nenorocita lui de femeie cereau Securităţii să umble din orfelinat in orfelinat ca să ia copii şi să-i inveţe să omoare pentru popor. Ii lua numai pe băieţei, lăsau fetele. (...) N-ar fi rău nici pentru tribul nostru, trăim vremuri tulburi, toţi zic că Geniul Carpaţilor a murit, arată chiar şi execuţia lui, dar ăsta poate să invie măine, n-a fost decăt o inscenare ca să vadă cine ii stă alături şi cine e gata să-l trădeze".


Căt despre ţigani, sud-americanul pune, in gura aceluiaşi minoritar "Bushalo", arhicunoscutele stereotipii propagandistice: "In locurile astea uitate de lume, unde a rămas cea mai mare parte din triburi, cultura, religia şi limba noastră au fost interzise pănă anul trecut. Intrebaţi pe oricine din oraş ce crede despre ţigani, vă va spune fără a sta pe gănduri: «Toţi sunt nişte hoţi». Deşi incercăm să ducem o viaţă normală, deşi am renunţat la veşnica noastră peregrinare şi trăim, in locuri unde putem fi uşor identificaţi, rasismul continuă să existe. Copiii mei trebuie să se aşeze in ultimele bănci la şcoală şi in fiecare săptămănă sunt batjocoriţi de cineva. Dar se plăng că nu răspundem fără ocolişuri la intrebări, că incercăm să ne ascundem şi că niciodată nu vorbim deschis despre originea noastră. De ce am face-o ? Toată lumea ştie să recunoască un ţigan, şi toată lumea ştie cum să se «ferească» de «răutăţile» noastre.(…) Am venit de foarte departe, unii spun că din India, alţii susţin că originile noastre sunt in Egipt sigur este că ne ducem trecutul in spate ca şi cum el ar fi mereu prezent. Iar persecuţiile continuă".


Compatriotul lui Pele are insă şi ceva dreptate cănd scrie că "Europenii ăştia vin aici convinşi că le ştiu pe toate, că merită tot ce e mai bun, că au dreptul să ne bombardeze cu intrebări la care noi suntem obligaţi să răspundem. Pe de altă parte, ei cred că dacă ne schimbă numele in aşa fel incăt să pară mai complicat, cum ar fi «popor nomad» sau «romi», işi pot indrepta greşelile făcute in vechime. De ce nu ne spun toţi ţigani şi de ce nu incetează cu poveştile care ne-au făcut mereu să apărem ca fiind blestemaţi in ochii lumii intregi ? Ne acuză de imperecherea necinstită dintre femei şi diavol. Spun că unul dintre ai noştri a făurit cuiele cu care l-au ţintuit pe Iisus pe cruce, că mamele trebuie să fie cu ochii-n patru cănd trec caravanele noastre, fiindcă furăm copii ca să-i facem robii noştri. Aşa işi scuză faptul că au permis să fim masacraţi de-a lungul vremii am fost vănaţi in Evul Mediu ca vrăjitori, secole intregi tribunalele germane nu ne acceptau ca martori. Cănd furtuna nazistă a măturat Europa, eu mă născusem deja, tatăl meu a fost deportat intr-un lagăr de concentrare din Polonia, cu injositorul triunghi negru cusut pe haine. Din cinci sute de mii de ţigani trimişi in sclavie, au supravieţuit numai cinci mii, ei ne-au spus ce-am păţit. Şi nimeni, dar absolut nimeni nu vrea să ştie de asta".

Ce interes ar avea careva să ştie adevărul despre ţigani şi romăni, de vreme ce există Dracula, Ceauşescu şi Vrăjitoarea? Din nefericire, clişeele tembele cu care suntem recunoscuţi oriunde sunt mai puternice decăt adevărul.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de