Comisar la UE m-as face!

Va conta oare trecutul celor "fisati"? Va conta relatia cu familiile europene puternice? Ori studiile si experienta politica si manageriala? Va insemna ceva moralitatea lor? Sau, ca si in cazul legilor sigurantei nationale, va depinde numai de conjunctura in care ne aflam, de lupta de gherila urbano-politica. Si de muschii pe care si-i trec, prin fata ochilor nostri, politicienii?

Se da o batalie pe viata si pe moarte pentru ocuparea inaltei demnitati de comisar european. Daca in cazul legilor sigurantei nationale, dezbaterea a luat o turnura mai mult decat politica, se duce direct in politicianism de mahala, asistam la o repetare a situatiei, in bucla, pana la absurd, in legatura cu discutiile pe marginea persoanei care va fi desemnata sa fie comisar european.

Ati spune: "bine, bine!", dar ce are de-a face politica cu integrarea si profesionalismul - ah, ce cuvant mare! - celui care va fi trimis in miezul Europei? Totul e ca persoana sa fie mobilata intelectual si moral. Ca sa nu ne faca de ras! Sau ca Baroso sa ne trimita cu propunerea noastra cu tot inapoi, cu coada intre picioare, pe motiv ca profilul candidadului nu se ridica la nivelul asteptarilor.

Plus ca mai e si aspectul, deloc neglijabil, ca, in functie de calitatea si abilitatile persoanei desemnate, se va decide si portofoliul pe care il va castiga Romania, prin acest reprezentant.

Se spune ca, de regula, cei care sunt pe lista preferatilor nu ajung sa fie si cei alesi. Poate... Dar ce te faci cand pe acea lista sunt exact cei care, intr-un fel sau altul, chiar ar avea meritul si dreptul sa fie acolo, in sufrageria Europei.

Doua femei si cinci barbati se bat pentru un salariu de 18.000 de euro. Acesta este insa ultimul element de care sa mai tina seama cineva. Miza pare a fi atat de mare, incat presimt o batalie insangerata si cu sechele. Pentru ca ruperea oaselor nu se produce doar intre partidele politice, cu asta ne-am obisnuit, ci si in interiorul formatiunilor, care au mai multe variante si sunt cam indecise.

Asadar, pedistii au doua candidate (doua, si toate doamne!): Monica Macovei si Anca Boagiu. Penelistii - vreo patru (barbati unu’ si unu’): Leonard Orban, Razvan Ungureanu, Cristian David si Varujan Vosganian, intrat in competitie ceva mai tarziu, dar cu sustinere importanta. Mai e si Gyorgy Frunda (UDMR), care ar corespunde profilului, mai ales ca este si raportor APCE, dar nu are "fata" politica.

Cin’ sa fie, cin’ sa fie? Va conta oare trecutul celor "fisati"? Va conta relatia cu familiile europene puternice? Ori studiile si experienta politica si manageriala? Va insemna ceva moralitatea lor? Legaturile cu cercuri de interese obscure? Sau, ca si in cazul legilor sigurantei nationale, totul va depinde numai de conjunctura in care ne aflam, de lupta de gherila urbano-politica. Si de muschii pe care si-i trec, prin fata ochilor nostri, politicienii?

Si-atunci cand nu au muschi pe unde trebuie, il folosesc pe cei ai gurii, rabufnind in invective si balacareli, ca la poarta Orientului, nu Occidentului, cum viseaza...