Congresul ghiftuirii

A fost astfel Congresul extraordinar momentul crucial al pregatirii PSD de asaltul decisiv pentru cucerirea Puterii? Nici vorba. Asa-zisele pregatiri de lupta ale ostirii s-au dovedit, in realitate, impartiri ale ciozvartelor la toata lumea. Ostirea de la poalele Cetatii n-are cum cuceri Cetatea. Pentru ca ostirea a picat in somnolenta de dupa halirea ciozvartei.

Sterpelind de la Octavian Paler formula polemicilor cordiale, avand drept autor pe Octavian Paler, Viorel Hrebenciuc a raspuns, intr-un dialog la Sfertul academic de la RRA, intrebarii mele privind utilitatea Congresului Extraordinar al PSD. Potrivit liderului de la Bacau ca reuniunea nationala a PSD a fost convocata cu cinci luni mai devreme, pentru ca in aprilie 2007 ar fi fost prea tarziu. 2007 ar urma sa fie, in viziunea lui Viorel Hrebenciuc, un an electoral. Se impunea - a sugerat domnia sa - un Congres extraordinar acum, pentru ca PSD sa porneasca asaltul de cucerire a Puterii cu lucrurile limpezite la nivelul conducerii.

Inainte de a declansa asaltul final pentru cucerirea Cetatii, ostirea de la poale face pregatiri iesite din comun: isi stabileste comandantii-sefi, isi organizeaza randurile, isi aduce munitie suplimentara si, in plus, isi inflacareaza combatantii. Congresul Extraordinar al PSD a fost convocat astfel pentru a pregati oastea PSD-ista din toate punctele de vedere.

S-a reusit asa ceva? Nici vorba.

Pierderea puterii dupa scrutinul din 2004 si-a avut temelia in neadaptarea PSD la dinamica vremurilor. PSD trebuia sa rupa cu trecutul de partid al pensionarilor, al ruralilor, al electoratului fara educatie civica pentru a deveni un partid modern, european, al tinerilor, al electoratului urban si, mai ales, al electoratului educat. Sub semnul acestui ideal, grupul de la Cluj a manevrat astfel incat Ion Iliescu sa piarda la Congresul din aprilie 2005 cursa pentru sefia partidului in favoarea lui Mircea Geoana. Desprinderea de Ion Iliescu n-a adus PSD vigoarea atat de mult invocata de artizanii din umbra restaurantelor si hotelurilor.

PSD a coborat in sondaje la nivelul de 20%. Un nivel catastrofal daca ne gandim atat la situatia din 1998, cand PSDR mai avea putin si devansa CDR in sondaje, dar mai ales la faptul ca e singurul partid de pe partea stanga. Cauzele acestei prabusiri stau, evident, in politica asumata de conducerea actuala, in frunte cu Mircea Geoana. Despre slabiciunile acestei politici am mai scris. Esenta lor consta in absenta unei pozitii radicale fata de actuala Putere, fata de Palatul Cotroceni indeosebi. Liderii PSD n-au identificat aceasta cauza. Ei au considerat ca prabusirea PSD in sondaje se explica prin faptul ca echipa aleasa la Congresul din aprilie 2005 n-a reusit sa se impuna. In consecinta, Congresul extraordinar si-a propus si a reusit sa reconfirme echipa care a dus la catastrofa PSD.

Confirmarea actualei echipe n-a fost insa rodul unei ample batalii interne intre aripi, programe si lideri, ci rodul unor aranjamente de culise pentru ca Mircea Geoana sa fie reales. Expresia preocuparii exclusive de a asigura victoria lui Mircea Geoana o constituie alegerea in unanimitate a lui Ion Iliescu drept presedinte de onoare. Se stie ca Sorin Oprescu, principalul concurent al lui Mircea Geoana, era sprijinit de Ion Iliescu. Pentru a-l lipsi pe Sorin Oprescu de acest sprijin, Ion Iliescu a fost mituit. Cu o presedintie de onoare si, mai ales, cu o Rezolutie care i-ar garanta apararea de catre PSD in fata hartuielilor declansate de actuala putere.

A fost astfel Congresul extraordinar momentul crucial al pregatirii PSD de asaltul decisiv pentru cucerirea Puterii? Nici vorba. Asa-zisele pregatiri de lupta ale ostirii s-au dovedit, in realitate, impartiri ale ciozvartelor la toata lumea. Ostirea de la poalele Cetatii n-are cum cuceri Cetatea. Pentru ca ostirea a picat in somnolenta de dupa halirea ciozvartei.

Congresul n-a dat PSD lucrurile elementare cerute de un asalt final: un plan de lupta indraznet, comandanti in stare sa mobilizeze oastea in momentele de cumpana, dar mai ales acea insufletire morala care-i poate face pe asediatorii Cetatii sa-si sacrifice viata pentru a birui.