Cool

Am vazut de curand o stire la tv cum ca pentru tinerii de astazi, pentru adolescenti co-mu-nis-mul este o chestie cool!

Adica: nu aveau parintii lor lumina? Cool! Nu aveau ce sa pape? Cool! Nu aveau televiziune decat doua ore pe zi? Cool! Nu aveau voie sa asculte posturi de radio straine sau sa citeasca presa straina? Cool! Stateau cate o jumatate de zi la cozile pentru ulei si zahar pe cartela si se luptau corp la corp pentru un litru de lapte? Cool! Le era teama sa spuna un banc, sa faca o gluma, sa se planga de ceva pentru ca puteau ajunge dupa gratii? Sau poate si mai rau? Cool!

Ah! Unde mai pui ca elevul nu avea voie sa mearga la scoala decat cu bentita, fata, si tuns aproape zero, baiatul, si, mai ales, cu uniforme! Nu cred ca li s-ar mai parea cool adolescentilor de astazi daca ar fi pusi sa renunte la tatuaje, cercei in buric, fustite scurte sau pantaloni cu turul pana-n calcaie sau cine mai stie ce fantezie vestimentara.

Ah! Mi-am mai amintit ceva – zilele friguroase sau cele caniculare cand mergeam pe stadioane sau pe strazi si bateam din palme, sa aratam ce fericiti eram ca progenituri ale comunismului...

In aceeasi zi in care se dadeau rezultatele acestui sondaj, presa internationala scria despre bunavointa unui sef de stat comunist: o sa dea voie poporului sa foloseasca telefoanele mobile, sa manance cartofi prajiti, iar femeile vor putea purta pantaloni.

Cool!