Un jurnalist cunoscut scria recent că un sistem democratic e construit pe corpuri intermediare, iar politicienii sunt doar un vârf al aisbergului. Nu ei sunt creatorii sistemului, după cum cred demonstranţii, ci mai degrabă creaţia lui. La baza sistemului stau birocraţii, care fac tot posibilul să pară indispensabili.
Cele spuse pot fi probate prin aceea că se întâmplă frecvent ca voinţa poporului, mani-festată prin aleşi, să fie deturnată de funcţionari. Bunăoară, parlamentarii dau o lege şi au tot dreptul legitim s-o facă, dar se vede că actul normativ, apărut în Monitorul Oficial, nu se aplică. De ce? Pentru că se aşteaptă instrucţiunile realizate de specialiştii ministerului de resort. Şi în multe cazuri aceştia din urmă interpretează legea cum consideră ei, făcând din ea un act nelegitim.
Aşadar, atunci când apar norme care schimbă intenţia Parlamentului şi o lege se aplică potrivit precizărilor birocraţilor se infirmă voinţa populară care stă la baza democraţiei. Şi după cum ştiţi, spre deosebire de noi, care avem legi şi supralegi, există state cu sisteme cutumiare.
Acolo nu se interpretează nimic, fiindcă se ştie cum să se facă de zeci şi sute de ani. Cutumele sunt reguli foarte apropiate de natural, ceea ce evită hazardul moral şi selecţia adversă. Vă închipuiţi însă, văzând aceste sisteme libere, cât de discreţionar e condusă România?