O conferinţă de presă organizată parcă la mişto, de la care ministrul a plecat lăsând presa cu întrebările în gât, dar asigurându-i pe contribuabili că nu vor fi amenzi şi că termenul se prelungeşte... Şi ţinând-o gaia maţu cu ale lui.
Că haosul nu era la casele de pensii, ci în capul jurnaliştilor.
Că nu legea, ci jurnaliştii au speriat populaţia. Lege gândită impecabil de profesioniştii lui Boc, deci tembelă.
Aiuritor, Şeitan mângâia contribuabilul pe creştet ca pe copiii tâmpiţi şi îl ierta de amenzi. A schimbat regulile în timpul jocului pentru că a ieşit prost.
Treacă de la el: nu mai trebuie nici să venim în fiecare lună să ne depunem declaraţiile. Ca să nu intre partidul în rahat, cum îi zicea alaltăieri pedelistul Preda pedelistului Videanu. Ba, din septembrie încolo, plusează Şeitan, putem vorbi şi despre depunerea declaraţiilor online. O aiureală, fiindcă se lucrează la sistem şi va dura un an, zic veritabilii specialişti.
Cam tot ce trebuia gândit până la crearea haosului şi batjocorirea populaţiei a rezolvat Şeitan la o întâlnire cu jurnaliştii evazionişti.
Boc şi ai lui se fac că nu înţeleg că nu atât impozitarea pe drepturi de autor a scos din minţi populaţia, ci modul mizerabil în care a fost organizată acţiunea Şeitan - Vlădescu. Sistemul bâlbâit, cum îl numea Mircea Diaconu, care alege să se lase de carieră decât să se lase călcat în picioare la cozi, fiindcă "ăştia ne urăsc şi ne dispreţuiesc".
Starea asta nu exista, ne prosteşte de la obraz competentul Şeitan, dacă presa nu inventa haosul. Presă pe care Vlădescu - Dumnezeu o priveşte cu ochiul securistului care-ţi dădea de înţeles că e ceva în neregulă cu tine... o să se intereseze el, ministrul, cum ia banii şi scârba aia de jurnalist evazionist. Cred că Nistorescu avea dreptate: pute a răzbunare marinărească.
Pe de altă parte, mai e un adevăr: Boc, Şeitan şi Vlădescu nu au parte de ţara pe care o merită. Ei şi reformatorul care i-a pus acolo, şi care acum îi lasă să-şi dea în petec.
Habar n-au de cozi, fiindcă habar n-au de ceea ce se întâmplă în ţară. Cu excepţia şoselelor de centură. Boc n-a ratat nici o şosea de centură. Spre centură îl trag aţa din vocaţie, puşca şi centura lată.
Atâta pricepe Boc din România. Pe centură mai schimbă o vorbă cu Berceanu. Comunică. Şeitan şi Vlădescu n-au treabă cu centura. Deci nu se întâlnesc cu p.m. Boc. Deci nu comunică. De aia nu văd cozile. În România lor nu există cozi.
Urlă televizoarele de harababura de la casele pensii, cetăţenii îşi ţipă la cozi condiţia de vite, actorii aleg puşcăria decât să moară la cozile lui Şeitan. Dar Boc, Şeitan, Vlădescu sunt imperturbabili. Nici nu le mai trece prin minte că şi din cauza cozilor a fost ceva în decembrie '89.