x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Coviltir

0
Autor: Elsa Exarhu 19 Sep 2010 - 00:00
Coviltir Arhiva personală/


"Cuvintele de multă vreme nu mai fraternizau. Noi ne iubeam. În zori divinizam săpunul, floreta străvezie a unor simţuri până mai ieri simetrice. Aveam cumpene capabile să anuleze rigoarea celor mai pure inegalităţi. Asta ne mai liniştea..." Călătoria, de Gellu Naum.

Am urmărit cu bucurie o declaraţie făcută de un ţigan englez, în drumul lui spre o reuniune anuală a ţiganilor din toată lumea. Tipul avea un calm şi o vibraţie foarte bună şi vorbea din căruţa lui cu coviltir. Era filmat într-o pădure paradisiacă, cu flori, sunete şi lumini de basm. Povestea cum câţiva prieteni zeloşi l-au invitat în avionul privat, aşa încât să poată ajunge cam într-o oră la destinaţie. Ţiganul bătrân a refuzat ferm invitaţia de a zbura rapid şi le-a spus amicilor că preferă să vină cu căruţa cu coviltir. "Dar vei pierde cinci zile pe drum!", au replicat ei. "Şi voi ce faceţi cu timpul pe care îl câştigaţi?", a întrebat el.

După ce am fost atrasă de spaţiile fixe, mari şi generoase, am ajuns să visez acum la mobilitate, la o remorcă de circ pictată în o mie de culori şi la plimbări cu coviltirul. Am simplificat drastic necesarul de obiecte şi m-am lăsat sedusă de satisfacţia infinit mai mare pe care mi-o pot aduce ploaia, vântul, focul şi reîntâlnirea cu o viaţă sălbatică. Am schiţat de curând un coviltir ŕ la Hermčs, cu lenjerii de mătase si saltele umplute cu paie, levănţică, mentă şi pelin, frapiere cu apă de râu şi şampanie, suporturi de lemn în care cizmele stau cu gura în jos, godin ambulant şi cufere de paie pentru picnic. Briceagul e o piesă de rezistenţă, iar găleţile din care se adapă caii sunt rând pe rând şi scaune sau mese. Totul are o delicioasă dublă sau triplă funcţiune, de pe laturile căruţei se desfac mese pliante de arhitecţi şi totul este modulabil în multe chipuri care să te bucure şi să te facă să te joci cu imaginaţia fără limite.

Adormi din mers, te plimbi dormind, cerul e un wallpaper care nu te poate dezamăgi niciodată şi începi să pricepi ce moment al zilei parcurgi, cu ochii închişi şi ghidat doar de sunete, senzaţii şi parfumuri.

"Caii noştri de piatră simulau adăpatul la sorburi de piatră pe când vizitiii păreau că meditează în largile lor mantii neclintite. Pe rafturi doar arama precaută mai tresărea la fiecare licărire." Călătoria, Gellu Naum

Citeşte mai multe despre:   tipi mişto/gagici miştoace

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de