Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Site-ul conso remarca săptămâna trecută, cam în aceeaşi perioadă în care Cristian Hoştiuc scria în Ziarul Financiar că 2012 a fost un an de coşmar pentru BRD, că s-a depăşit pragul de 18% pentru creditele neperformante. Evident că neperformanţa trebuie provizionată, provizioanele anulează profiturile şi băncile declară că recurg la disponibilizări de personal.
Acest circuit e considerat normal de analişti, însă eu îmi aduc aminte că, la început, când a izbucnit criza financiară şi creditele neperformante au ajuns la 2%, americanii au recurs la instrumente de piaţă şi au început să le externalizeze. Nici spaniolilor nu le-a luat prea mult să reacţioneze şi au executat scurt 400.000 de proprietăţi, ceea ce le-a permis, în ciuda problemelor sistemului bancar, să menţină neperformanţa sub 10%. Numai românii, în loc să execute garanţiile ca în modelul american sau spaniol pentru a fi procurate resurse, au decis oprirea creditării sectorului privat pentru a avea statul de unde să se împrumute. Dacă le-ar fi executat ar fi procurat resurse pentru a finanţa şi sectorul privat. Dar în loc de asta a apărut Programul Prima Casă pentru a se conserva preţul activelor, ceea ce a omorât şi puţina piaţă imobiliară care mai exista. Fără credit, fără tranzacţii pe piaţa activelor imobiliare, volumul creditelor neperformante a crescut de la 7,89% în 2009 şi 11,85% în 2010, la 14,33% în 2011 şi 18,23% în 2012.
Haideţi să ne întoarcem la început. Bancherii vor să dea oameni afară pentru a micşora costurile, înainte de restructurarea activelor. Vor să reducă semnificativ un capitalul uman pe care l-au angajat şi calificat cu greu în anii de “boom”, riscând să facă entităţile pe care le conduc nefuncţionale. Acesta e un exemplu de antimanagement. La fel majorează productivitatea şi managerii de companii în economia românească, pe seama trimiterii salariaţilor în şomaj sau a înjumătăţirii lefurilor. După ce epuizează oxigenul din “balonul” disponibilizărilor observă că problemele din activitatea de bază rămân. Dar în loc s-o reformeze pun alţi lucrători pe liber ori reduc nişte salarii deja micşorate. Până când ajung în situaţia în care nu mai au niciun angajat, dar trag găuri în continuare...
Fireşte că se cunoşte de ce n-au procedat băncile la restructurarea activelor, ci recurg doar la restructurarea personalului. Pentru că dacă ar fi executat garanţiile ar fi scăzut preţul activelor deţinute de potentaţi. Motiv pentru care autorităţile române sunt singurele din UE care se opun legii falimentului personal. Dacă ar adopta-o s-ar vedea că potentaţii pe care nu vor să-i lovească bancherii au făcut leverage şi sunt faliţi. De fapt, ce se întâmplă în sistemul bancar e doar o parte a marii piese naţionale în care în loc să se restructureze economia, se restructurează populaţia, care plăteşte pentru managementul neperformant, cel mai slab din UE.
Citește pe Antena3.ro
