Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Spuneam la începutul lunii octombrie - când analiştii se lăudau cu performanţa PIB-ul în plan regional - că cu cât vom avea mai multă creştere economică cu atât vor fi mai reduse încasările la buget. Şi adăugam că nu creştere trebuie să ne propunem, ci să funcţionăm. Pentru că sub “greutatea” unei creşteri obţinute cu arierate, oamenii de afaceri nu-şi încasează banii şi, la rândul lor, nu plătesc impozite.
Iată că a venit şi confirmarea la cele spuse. Guvernul va realiza a doua rectificare bugetară negativă din 2013, deoarece veniturile fiscale au fost mai reduse decât se aştepta. De aici se vede care sunt limitele gândirii guvernamentale, din care a fost zămislit, printre altele, şi noul cod rutier. Pentru că infracţionalitatea poate să scadă când şoferii merg mai bine, pe drumuri mai late şi mai sigure, sau atunci când circulă mai puţini pe stradă, fiindcă au fost “răriţi” prin amenzi. Ceea ce trădează gândirea pe termen scurt. Punem nişte taxe şi restricţii şi apoi mai vedem noi ce mai facem, eventual, se restructurează populaţia în locul economiei.
Aşadar nu din nivelul de trai trebuie extrasă creşterea economică, pentru că pe fondul majorării taxelor veniturile fiscale se micşorează. De aceea nu de suprataxarea proprietăţii avem nevoie, ci de extinderea bazei de impunere. Veniturile bugetare trebuie realizate din zona de evaziune, nu de la cei care îşi plătesc oricum impozitele.
Sigur că evaziunea fiscală e un fenomen greu de identificat, dar tocmai din acest motiv e indicat să se utilizeze impozitul forfetar, care însă nu trebuie folosit ca un instrument de japcă pentru că interesul e să nu se închidă cârciumile după taxare, ci să continue să funcţioneze. Ba chiar să o facă într-un mediu stimulativ, pentru că implementarea unei asemenea secvenţe ar trebui realizată şi cu ajutorul reducerii unor taxe, precum TVA. Scopul este scăderea pe viitor a deficitului structural, dar pentru asta e nevoie mai întâi de un deficit bugetar mai mare. Toate acestea trebuie negociate cu FMI, iar dacă măsurile sunt credibile şi dovedesc buna intenţie e imposibil să se opună.
Şi încă ceva. E firesc ca o economie sleită să reacţioneze după “perfuziile” cu bani europeni, dar pe termen mediu rezultatul e acelaşi: când se încearcă să se vândă infrastructura realizată de companii din fonduri comunitare se observă că beneficiarii nu plătesc. Iar băncile, care au ajutat companiile să acceseze finanţările şi au ajuns deja cu creditele neperformante la un nivel triplu în comparaţie cu zona euro, vor constata că din asemenea iniţiative, asociate cu insolvenţa pe bandă rulantă prin care companiile încearcă să-şi protejeze lichiditatea, se confruntă cu o cantitate mai mare de neperformanţă. Bătălia cu arieratele, care arată că actuala secvenţă economică e defectuoasă ar trebui tranşată cu administraţiile din teritoriu, dar are cineva curaj să se pună cu baronii locali?!
