Critica turismului americanizat

Mihail Sadoveanu este autorul unei capodopere de ironie la adresa turismului americanizat. El ia drept exemplu un traseu: manastirile din tinutul Neamt.

Cartea mea de calatorii, "Lumea vazuta de un roman rupt in fund", s-a vrut o luare in raspar a maladiei care e turismul modern. Varat intr-un grup, ca oaia intr-o turma, calatorul e dus de colo pana colo in autocare elegante. Programul sau nu e unul al sufletului. Il stabileste deseori, cu calculatorul, firma de turism. Principiul fundamental ramane cel al grabei de om hamesit. Lucrurile, privelistile nu sunt vazute, ci bifate. Totul e un iures ametitor. N-ai timp sufleteste sa-ti asumi un apus de soare. Costa si, mai ales, trebuie sa urci in autocar. Nu de alta, dar grupul risca sa piarda masa. Implicit, asadar, pledam pentru o altfel de calatorie. O calatorie traditionala, organizata de sufletul tau, si nu de o firma de turism. O calatorie in care totul sa-ti apartina: mersul pe jos, privirile lasate sa-si faca de cap, timpul de popas. Credeam, cand am scris cartea, ca eram primul condeier zbarlit impotriva turismului americanizat, impotriva trecerii printre privelisti ca gasca prin apa. La catva timp dupa aparitia cartii, mi-am dat seama, nu fara rusine, ca ma laudasem prosteste. Aveam un inaintas. Si inca unul mare, mare de tot: Mihail Sadoveanu.

Drumuri, a treisprezecea poveste de la Bradul Stramb, e o capodopera de ironie la adresa turismului americanizat. Autorul ia drept exemplu un traseu: manastirile din tinutul Neamt. Calatoria asta poate fi facuta in doua feluri: modern, ca in 1943, cand apare volumul "Povestile de la Bradu Stramb", sau traditional, cum ii place lui Sadoveanu. Excursia moderna sta sub semnul gafaielii. Intr-o jumatate de zi dai gata Neamtu, Varatic, Agapia, si-ti mai ramane timp si pentru un pranz copios:

"Astazi, mijloacele de locomotie rapide inlesnesc vizitarea frumoaselor ctitorii Neamtu, Varatic si Agapia, intr-o jumatate de zi. Calatorii trebuie sa vire in aceasta jumatate de zi - si fac asta cu placere - ora prelungita a unui prinz copios. Dupa ce vad cu cea mai mare graba tot ce este de vazut si leapada tot ceea ce le-ar putea cere o sfortare a picioarelor proprii, saluta mai mult cu entuziasm decit cu regret peisagiile istorice si schimba intr-un ceas orizontul, caci numai la Vatra Dornei pot gasi un hotel bun si, de la Vatra Dornei, trebuie sa ia, a doua zi, Valea Bistritei in sus la Cirlibaba- Prislop-Sighet, muntii Maramuresului, caleidoscop accelerat din care, dupa ce automobilul a inregistrat un circuit de o mie de km, nu-ti mai ramine decit o viziune conventionala si fumurie".

Scriitorul crede ca formula e de import. Americanii, zice el, au introdus in lumea calatoriilor un element definitoriu: viteza. Se ia un traseu si se imparte in puncte. Fiecarui moment i se atribuie un timp limitat. Americanul, grabit din nastere, poate incheia calatoria multumit: a vizitat tot ce scrie in ghid ca trebuie vizitat: "Cercetind acum citiva ani muzeele si pinacotecile olandeze, cu popasuri indelungi si intreruperi necesare, am aflat de la un localnic, om cultivat si inteligent, ca metoda aceasta de a vedea mult si repede au introdus-o in Europa americanii. Impartind Europa in transe, orinduindu-si expeditiile in chip strict, in anumite zile si intre anumite trenuri, calatorii de peste ocean negresit nu puteau acorda marilor pinacoteci de pictura flamanda si olandeza decit un timp minimal. Acei citiva kilometri de galerii, in care stau una linga alta capodoperele veacurilor, trebuiau totusi realizati; deci era necesara o viteza de record. Astfel, grupele americane vizitau fara sa vada".

In chestiunea calatoriei, Sadoveanu ramane un crancen adversar al modernizarii cu orice pret. Zidirea lui Dumnezeu trebuie lasata in umbra-i primordiala: "Am sa-ti spun ceva. Industria omului modern a ajuns la asa putere, incit in locul acestei umilite colibe, pe care muntele o accepta temporar, nu va fi cu neputinta sa apara un hotel american sau nemtesc, cu restaurant, cu slujitori cu sepci si fireturi. Iar pina la acest hotel, oamenilor celor noi le va fi dat sa ajunga intr-o clipa cu un funicular electric.

Iata de ce ma tem. Atunci nu vor mai fi priveghiuri in noaptea de 5 spre 6 august. Negura misterioasa va fi gonita de sori artificiali. Nu va mai fi nici o taina, nu va mai bate nici toaca in stinca, nu vor suna clopote de vis, caci inima muntelui sfint va fi biruita si moarta".

Azi, cand omul modern se intoarce la natura netrucata, Sadoveanu ar putea fi un excelent PDG al unei companii de turism. Ar castiga si ceva bani.

LUMEA PRIN CARE TREC

Discursuri semnificative Printr-un concurs de imprejurari ce nu-mi sunt prea limpezi, Ministerul de Interne imi trimite un pachet de carti. Am inteles ca fac parte dintr-un juriu ce ar urma sa premieze nu stiu ce carti ale unui concurs national. Iau la intamplare un cartoi de culoare albastra. Sobrietatea copertilor imi dezvaluie fara echivoc ca-i vorba de un studiu tiparit cu sponsorizari si, in consecinta, lipsit de griji in ce priveste vanzarea. Se intituleaza Ministrii de Interne in Parlamentul Romaniei. Autor: Constantin Gheorghe, un nume necunoscut (cel putin pentru mine). O rasfoiesc. Interesanta. Contine in principal interventiile ministrilor de Interne in Parlamentul Romaniei, de la zorii acestei institutii pana azi. Documente extrem de importante pentru ceea ce am putea numi Intrarea Romaniei in veac. Politia, Jandarmeria sunt alaturi de Armata, structurile de forta ale unui stat. Europenizarea noastra a avut drept semn distinctiv si democratizarea structurilor de forta, trecerea lor sub controlul Parlamentului si, mai nou, al societatii civile. Miscarea n-a putut fi facuta la intamplare. Politia si Jandarmeria au si misiunea de a pastra ordinea, de a da cetatenilor siguranta ca pot trai si fara a-si face, din apartamentele de bloc cazemate ca la Verdun. Intre cele doua dimensiuni ale Ministerului de Interne s-a cerut si se cere un anume echilibru. Discursurile Ministrilor de Interne in Parlamentul Romaniei stau sub semnul acestui proces complicat si contradictoriu, nici azi incheiat, cand Moldo-Valahia pretinde a tine cu un picior, intredeschisa, usa Uniunii Europene. Ca orice studiu de asemenea intentii, cel iscalit Constantin Gheorghe ramane un util instrument de lucru. Sunt infatisate biografiile ministrilor de Interne din zorii democratiei pana azi, listele sefilor lor in Parlament, Cronologie de istoria Romaniei, menita a da viitorului fundalul pentru o intelegere a prezentului devenit trecut.

BARFE

Avantajul de a fi neam Bordelul politic. Potrivit istoriilor lui Constantin Bacalbasa, in 1910, liberalul Botescu, ajutor de primar la Bucuresti, porneste o campanie viguroasa pentru igienizarea birturilor, a carciumilor, a localurilor, in general. Capitala era renumita pentru mizeria oferita consumatorilor, impreuna cu fleicile si cu micii la gratar. Antecesor al unui sef al Autoritatii pentru Protectia Consumatorilor, doctorul Botescu devine spaima carciumarilor bucuresteni. Face raiduri-surpriza, cade pe capul contravenientilor cand acestia se asteapta mai putin, confisca mii de gratare ilegale. Opozitia da curs politicianismului romanesc. Nicu Filipescu, de la Partidul Conservator, socoteste ca poate trage oarecare folos electoral din opera sa-lutara a ajutorului de primar, denuntandu-l virulent. Scopul? Castigarea electoratului carciumaresc, extrem de puternic in Bucuresti. Din fericire, doctorul Botescu avea sprijinul lui Vintila Bratianu, primarul Capitalei. Vintila era fratele lui Ionel Bratianu. Doar aceasta potrivire a lucrurilor il salveaza de la linsaj politic. Care potrivire salveaza si Bucurestii de la mizeria de taverna! Citate din Take Ionescu. Pledoarie pentru TVA: "Suntem rai de plata si suntem cheltuitori. La un popor cu asemenea deprinderi impozitul direct e rau, pe cind cel indirect e bun". Pentru politicienii nostri ajunsi in functii de stat: "Omul de stat trebuie sa fie mai mult decit un om de partid".

NIMIC NU SE PIERDE

1929. Ultimul muscal pe strazile Bucurestilor surprins de fotoreporterii in cautare de raritati