Inca din anul 2003, Serghei Nicolaevici Lazarev a anticipat ca lumea va intra intr-o perioada de criza in anul 2008 si va iesi din ea abia prin anul 2020. Dupa cum spune Lazarev in cartea sa, 'Indrumar de supravietuire'(Ed. Dharana, 2003), pornind de la un citat din Biblie, 'Si inca din cauza incalcarii multor legi, in oameni se raceste iubirea', aceasta corespunde pe deplin timpurilor noastre. 'Cum va arata civilizatia al carei suflet a luat-o razna? Ce se va intampla cu ea? Se deschide un tablou cat se poate de clar; va avea loc autodistrugerea. Cand procesele de acest fel decurg in mod anarhic atunci putem vorbi de inceputul crizei civilizatiie contemporane. Daca aceste procese sunt sustinute de arta, morala, invatatura, internet se poate vorbi de un proces mai profund si serios. In consecinta, intr-un timp apropiat se poate astepta o criza si destramarea acelor fenomene care pot recuceri Divinul din noi. Aceasta perioada de trecere la o noua civilizatie, prin imposibilitatea de a exista in vechile tipare, se observa chiar acum. Cum va arata aceasta trecere, care va fi nivelul de cadere al corpului, al sufletului si al spiritului, cu cat vor depasi procesele crearii procesele de decadere va depinde de fiecare dintre noi', a spus Lazarev.
Asadar, Lazarev a anticipat o criza a civilizatiei, nimic altceva decat o criza a fiintei umane, adica a corpului, a sufletului si a spiritului, care sesizeaza ca in sufletul omului s-a racit iubirea si asta l-a indepartat de Dumnezeu. Avem de-a face cu o criza care ne cheama la schimbarea vechilor tipare mentale, la schimbari ale felului nostru de a simti, a gandi si a percepe tot ce ne inconjoara. Ceea ce este exceptional in afirmatiile lui Lazarev este faptul ca profunzimea, intensitatea si puterea distructiva a crizei prin care trecem 'depinde de noi', pe cand criza in sine era vazuta de el atunci ca inevitabila. Dar, daca depinde de noi, oare ce am putea face, fiecare in viata sa, in lumea sa, la locul sau, in familie sau in societate? Ce am putea face pentru a ne recupera iubirea pierduta sau, altfel spus, energia necesara vietii? Cum ne putem reancalzi sufletele, aflate in criza tocmai din pricina pierderii contactului cu divinul, a pierderii puterii de a iubi, respectiv a pierderii energiei care infloreste si sustine viata? Daca depinde de noi cat de bine sau de rau ne va fi in perioada care urmeaza, atunci ce putem schimba in mintea noastra si ce atitudine ne-ar putea ajuta pentru ca procesele de distructive care au loc sa-si incetineasca macar curgerea?
Tot Lazarev spune ca 'o problema, o situatie se poate rezolva, fie si numai intelegand-o'. Intelegerea are puteri vindecatoare si asta pentru ca, o data ce intelegem cauza unei situatii, o data ce am inteles ca evenimentul traumatizant are un sens divin, agresivitatea noastra se diminueaza, emotiile negative au mai putina forta, iar vorbele si faptele noastre se modifica automat. Simpla intelegere a faptului ca criza prin care trecem are pentru noi un mesaj si o invitatie, anume aceea de a iubi mai mult, (aici vorbim si despre criza personala a fiecaruia, care ar putea fi de alta natura decat cea materiala), presiunea energiei negative, care ne face incapabili sa pierdem, incapabili sa acceptam sensul suferintelor noastre, se va diminua. A intelege ca toate crizele din vietile noastre ne cheama catre iubire si ne reamintesc ca sufletul trebuie pus inaintea lucrurilor lumii; iata un pas catre iesirea din criza!