Criza majorează nota de plată

Evoluţia exporturilor (grav afectate, în ciuda cursului stimulativ al leului, de recesiunea din ţările-debuşeu), cursul monedei naţionale şi amplitudinea îngreunării finanţării externe sunt marile semne de întrebare ale anului 2009 care fac ca bugetul pe acest an să fie el însuşi o mare necunoscută.

Presupunând că, pentru reglaje între venituri şi cheltuieli, guvernul ar fi gata să folosească deficitul bugetar, adică să facă cheltuieli peste veniturile sale curente, s-ar putea ca să nu mai găsească finanţare externă sau ca aceasta să fie atât de scumpă, încât să se blocheze practic accesul la ea.

Condiţii în care, chiar dacă nu începe cu mari reduceri de cheltuieli, noul buget va fi probabil nevoit pe parcurs să recurgă la acestea. Amputările de cheltuieli constituie practic singura resursă certă a bugetului din 2009. Creşterea încasărilor nu poate fi luată în considerare, ci doar o scădere a acestora, ţinând cont că, în condiţii de criză, marii contribuabili folosesc masiv creditul fiscal (adică amânarea obligaţiilor de plată la buget) pentru a încerca să iasă din constrângeri. Creşterile salariale în sistemul bugetar devin excluse, creşterile de pensii se blochează (poate apărea chiar necesitatea scăderii pensiilor mari prin diferite impozitări) şi nu se ştie dacă bugetul se va putea descurca până la urmă fără majorări semnificative de impozite principale (cota unică şi TVA). Şi să fie clar: dacă nu vor fi majorate impozitele, toată ajustarea inevitabilă a deficitului extern se va duce pe deprecierea leului!

Cel mai probabil, recurgerea la aceste majorări, evitată pentru început, va interveni însă pe parcurs. Un parcurs tensionat, care, pentru cel puţin un an de zile de aici încolo, nu va putea însemna decât presiuni permanente pentru restrângerea cheltuielilor bugetare în condiţiile slăbirii, cel puţin relative, dacă nu şi absolute, a încasărilor bugetare.

Astfel că, indiferent ce formă va căpăta până la urmă, bugetul pe 2009 va fi unul cu multe necunoscute. Nu ştie practic nimeni deocamdată care va fi exact impactul crizei economice, nici ca grad de extindere, nici ca intensitate, nici ca durată. Singura certitudine este că va fi un buget tensionat, pentru că, oricât ar fi de "strâns" alcătuit din concepţie, va apărea pe parcurs, probabil mereu şi mereu, nevoia unor corecţii constrângătoare, din invariabilul motiv al încasărilor cel puţin relativ neîndestulătoare.

Chiar şi fără impactul crizei, bugetul pe 2009 va fi fost unul tensionat, deoarece va fi fost primul an în care bugetul, după o perioadă destul de îndelungată de încasări în majorare în urma creşterii economice înregistrate, va fi fost confruntat cu stagnări sau chiar scăderi cel puţin relative ale acestor încasări, în condiţiile slăbirii severe a activităţii economice. Această slăbire va fi intervenit oricum, fiind în natura lucrurilor, în condiţiile în care un ciclu economic, după ani şi ani, ajunge inexorabil să se încheie.

Din păcate, ciclul economic din România a fost unul cu creştere economică nesănătoasă, bazată pe consum din import şi deficit extern şi inevitabila încheiere a acestuia va fi fost oricum costisitoare, pentru că presupunea obiectiv intrarea la plată a traiului îndelungat peste plapuma proprie. Nota de plată va fi venit oricum, cel mai probabil tot din 2009! Ceea ce se întâmplă acum în 2009 este doar faptul că achitarea notei de plată are loc în condiţiile crizei economice internaţionale. Fiind astfel mult accentuată şi deci resimţită social mult mai dur.