Criza politica si economia

Accentuarea disputelor politice in Romania imediat dupa aderare nu a influentat pietele senzitive - piata valutara si cea bursiera. Nu putine voci au remarcat lipsa de impact salutand o "disociere" a economicului de politic in peisajul autohton.

Antecedente de criza politica in alte tari care au intrat in Uniune in 2004 creeaza un sentiment aparent linistitor. Acolo economiile cresc in continuare, se fac investitii si, in pofida fragilitatii lor, institutiile democratiei liberale functioneaza. Dar aceasta este o citire optimista a situatiei. O interpretare nuantata ar examina modificari in psihologia colectiva, cu efecte in preferinte politice, devieri catre extremism, slabirea guvernarilor, populism nociv etc. Trebuie evaluate si consecinte ale unei incetiniri probabile a economiilor, de-a lungul ciclului economic si pe fondul presiunilor globalizarii.

Intervine un aspect care merita toata atentia: economia nu poate fi totusi pusa pe pilot automat! Chiar si acolo unde sectorul privat inseamna grosul activitatii economice politica publica nu este de prisos - ea trebuie sa furnizeze bunuri publice esentiale, necesare functionarii sectorului privat. Umanizarea capitalismului s-a facut prin politici publice. Paralizii de durata conduc la excese, erori, blocheaza politica publica, ceea ce duce economia in situatii nefericite. Exemple avem si in democratii mature din Uniune, cu inabilitatea unor guverne in a intreprinde masuri de reforma necesare. De pilda, Luca Montezemolo, boss-ul concernului FIAT, remarca ca exista riscul sa se "poata vorbi de italieni, dar nu de Italia" - mesajul fiind ca viata politica interna aduce deservicii tarii.

Exista trasaturi ale societatii romanesti care nu permit impasibilitate la conflictele politice. Criza politica evidenta isi va pune amprenta, mai devreme sau mai tarziu, pe mersul economiei. Mai ales cand lupta pentru putere priveste controlul resurselor publice, al fondurilor UE, satisfacerea clientelei de partid.

Politica publica trebuie sa raspunda la tendinte/procese la care raspunsurile nu sunt, oricum, facil de dat. Pe plan social: dislocari cauzate de migratie in numeroase comunitati locale; inegalitati de venituri in crestere, care afecteaza coeziunea sociala si maresc anomiile; deteriorarea procesului educational si abandonul scolar; neincrederea in institutiile de stat, ale democratiei (inclusiv in justitie). Pe plan economic: tensiuni induse de erodarea competitivitatii multor firme autohtone; deficite externe excesive; prezenta capitalului strain care aduce beneficii, dar si dezavantaje daca politica publica nu conciliaza logicii maximizarii si repatrierii profitului cu nevoia de coeziune sociala si aspecte identitare. Cine ignora problemele identitare nu face decat sa alimenteze extremismul politic. Pe plan politic: avem doctrine politice confuze, sau invalidate de conduita efectiva a unor lideri, de oportunism fatis; nu putini cetateni sunt "turmentati" de galceava politica, de personalizarea conflictelor politice, sunt dezamagiti de cinism, imoralitate, limbaj dublu. Aceasta stare favorizeaza populismul, justitiarismul galagios, extremismul. Discursuri publice inundate de maniheism si iacobinism, care impart societatea in buni vs rai, "excomunicari" si intoleranta nu ajuta procesul politic intern sa fie sanatos. Toate acestea subrezesc democratia noastra tanara, fie Romania in UE.

Am intrat in Uniune cu mari sperante, care nu s-au risipit… inca! Avem unele initiative economice bune, sunt zone ale tarii care se europenizeaza economic iute, avem o serie de tineri cu scoala buna. Dar fenomene precum cele evocate mai sus sugereaza dezintegrare, amplificarea anomiilor. Strategiile post-aderare oferite pana acum au metehne serioase; ele nu surprind relatii de cauzalitate majore, nu prioritizeaza in functie de constrangeri, nu contextualizeaza suficient.

Tara a intrat in Uniune si, nu formal, lumina se vede la capatul tunelului. Dar pentru ca sperantele cetatenilor romani, ca societate, sa se implineasca este nevoie de mai multa politica publica cu substanta, operationala; aceasta reclama limpezirea apelor politice prin prisma interesului public. Cetatenii isi pot cauta multumirea fie acasa, fie in strainatate. Dar prosperitatea Romaniei, ca societate, nu se poate realiza dintr-o simpla insumare de cautari individuale. Avem nevoie de o politica publica desteapta, responsabila - pentru care este nevoie de politicieni inteligenti, competenti si responsabili. Ii are Romania acum?