Mişcările de trupe de la Dinamo diagnostichează mai sincer decât orice alt discurs situaţia critică pe care o traversează clubul. Cele mai convingătoare elemente ale acestei radiografii sunt furnizate de transferurile care au simplificat lotul lui Andone. Transferuri care în alte vremi păreau de neconceput. Mă refer aici la o parte dintre numele jucătorilor care au părăsit "Groapa", dar şi la condiţiile în care dinamoviştii au fost nevoiţi să accepte aceste tranzacţii. Sigur, un principiu negustoresc spune că, atunci când vrei să scapi de marfă, nu te mai uiţi la preţ. Gândind astfel putem înţelege preţurile mici acceptate de Dinamo în cazul unor jucători pe care, până acum câtva timp, conducătorii clubului îi propuneau cu mult tupeu la echipa naţională. Rămâne însă o întrebare extrem de parşivă: de ce a vrut Dinamo să scape de marfă? Şi calific întrebarea ca fiind parşivă, deoarece ea induce un răspuns extrem de simplu. Dar, cred eu, această simplitate leneşă ascunde adevăruri mult mai nuanţate.
Simplu ar fi să gândim că, prin plecarea unor răsfăţaţi, Dinamo a găsit, în perioadă de criză, soluţia de a scăpa de nişte salarii care încărcau mult nota de plată a clubului şi, în acelaşi timp, de a scăpa de plata unor restanţe salariale. Bucuria cu care au fost primiţi banii pe Andrei Cristea pare să argumenteze şi mai convingător raţionamentul soluţiei de criză. Despre cei 600.000 de euro primiţi de la nemţi s-a vorbit ca şi când ar fi fost vorba de cel puţin vreo 6 milioane de euro. S-a spus că din banii primiţi de la nemţi au fost achitate salariile restante către jucători şi către ceilalţi angajaţi ai clubului, s-a spus că aceiaşi bani vor fi folosiţi pentru achiziţii precum Junior Moraes şi Takayuki Seto şi, dacă mai rămâne ceva, pleacă şi Domnul Badea în State cu Borcea.
Serios vorbind, cu banii obţinuţi pe Andrei Cristea, Dinamo nu a cumpărat decât oarece îngăduinţă din partea celor faţă de care are obligaţii. Banii promişi de greci pentru Marius Niculae vor ajunge probabil pentru apa plată din cantonamentul de iarnă. Şi, în general, banii obţinuţi din vânzarea jucătorilor nu rezolvă criza de la Dinamo. Altfel, dacă privim lista disponibilizărilor, ne putem gândi mai degrabă la o restructurare a lotului dinamovist sub imperiul unor alte comandamente. Chiar şi în această variantă a restructurării s-a strecurat însă o idee la derută.
S-a vorbit despre intenţia îndepărtării din lot a greviştilor de la Cluj. Dar numai proştii se pot folosi de asemenea fumigene. Fiindcă pe lista transferaţilor se regăsesc reprezentanţi ai ambelor presupuse tabere de la Cluj. Mai mult, pe lista disponibilizaţilor de la Dinamo se regăseşte chiar şi Florin Prunea, tartor cu statut special în respectiva ghilabadeală. Cu toate acestea, merg pe varianta unei restructurări a lotului. Numai că restructurarea la care mă gândesc pare să vizeze un alt obiectiv. Cum ar fi acela al deborcizării lotului dinamovist.
Sunt bine cunoscute cumetriile întemeiate la Dinamo de Cristi Borcea. Cumetrii care au deranjat deseori atmosfera de la echipă, cumetrii care au dezechilibrat cumpăna dintre valoarea jucătorilor şi nivelul salarial. De aceea cred că sub pretextul forţărilor generate de criză se poate ascunde o acţiune de restructurare care vizează aspectele despre care vorbeam. Confirmările sau infirmările nu vor întârzia să apară.