Criza şi noua lume în anul 2012

Toata presa a comentat zilele trecute o stire despre un documentar, in care anumite documente tinute secrete de catre mexicani dezvaluie ca ma­ya­sii nu au prezis sfarsitul lumii in anul 2012, ci sfarsitul unei etape a omenirii si inceputul unei lumi noi. Am scris des­pre acest subiect intr-un articol pe care-l gasiti in arhiva de pe internet a ziarului nostru inca de la in­ce­pu­tul anului, a carui documentare a avut la baza informatiile unui cer­ce­ta­tor spiritual serios, Gregg Braden. Vrem sau nu vrem, lumea intreaga se intereseaza de anul 2012, poate si pentru faptul ca mayasii aveau metode stiintifice de masurare a timpului.

Oprirea brusca a calendarului mayas la data de 21.12.2012 (o cifra sincronistica), precum si des­coperirea unor fresce in care mayasii re­prezentau simbolic sfarsitul timpului prin evenimente distrugatoare au fost interpretate de catre diferite minti ale vremurilor noastre ca do­vezi ale sfarsitului lumii. Alte surse, pre­cum cele ale lui Gregg Braden, in­cearca sa demonstreze ca anul 2012 nu este unul in care lumea se sfar­seste, cat mai degraba unul in care sfarseste un ciclu cosmic si incepe alt ciclu cosmic, sfarseste o lume si in­cepe alta. Gregg Braden nu exclude ca anumite tipare distructive, care s-au manifestat in timpul unor schim­bari masive de acest fel pe Pamant, sa reapara, dar spune explicit – in acelasi timp – ca ele se pot manifesta altfel decat ne asteptam.

De exemplu, tipa­rele de distrugere, care puneau sub semnul intrebarii echilibrul climei, al Pamantului, al vulcanilor pot reveni in perioada de schimbare a 'timpului', dar in forme pe care nu le putem prevedea neaparat. Asta nu inseamna, insa, ca avem de-a face cu sfarsitul lumii in anul 2012, ci cu miscari, manifestari, evenimente si intamplari specifice unui timp al schimbarii. Ca si in existenta unui individ, inainte de a aparea o schimbare esentiala de viata si pe parcursul schimbarii insasi, ceea ce a fost vechi trebuie sa plece pentru a-i face loc noului. Vremea in care vechiul si noul convietuiesc este o vreme a fra­mantarii, a neclaritatii, caci vechiul se lupta sa ramana, iar noul lupta sa se ins­taleze. Anul 2012 ar putea fi unul in care acest proces, fenomen de 'lup­ta' intre vechi si nou sa se desfasoare, de­o­potriva in vietile noastre, dar – mai ales – in existenta colectiva.

In­treaga omenire ar putea experimenta angoasa inerenta unei schimbari a 'timpurilor', a 'lumilor', poate an­goa­sa renuntarii la vechiul mod de a trai si a adaptarii la un nou mod de a intelege lumea, viata, existenta, ceea ce ar putea presupune si o schimbare tulburatoare a ordinii sociale.

Cum nici o schimbare nu apare brusc, putem privi catre 'criza financiara' a lumii moderne ca spre singurul fenomen puternic, singurul pre­zent pe intregul glob, care zdruncina ve­chiul nostru mod de a trai. Criza fi­nan­ciara ar putea fi singurul mare ca­ta­clism, marea forta de schimbare a structurilor lumii de azi, iar faptul ca ea a inceput cu doar cativa ani ina­in­te de 2012, anul in care lumea veche se sfarseste in calendarul ma­yas, poate sugera faptul ca tocmai cri­za va schimba fata lumii asa cum in­ca nu intelegem, dar intuim, poate, as­tazi. Frica de sfarsitul lumii ar putea fi, de fapt, o frica de schimbare a lumii asa cum o stim si o anticipare in­cons­ti­enta a acestei schimbari.

Ea ar putea sa nu aduca un cataclism fizic, o schimbare a polilor, cum nici o ilumi­na­re subita a lumii (caci exista si teoria ca ne vom ilumina cu totii in anul 2012), cat mai degraba – dupa con­for­­ma­tia crizei, singurul fenomen glo­bal de la Pamant – un faliment al structurilor sociale, economice si po­li­tice actuale. Sigur ca un faliment al ca­pi­talismului ar echilibra balanta energiilor dezechilibrate de acest sistem, in launtrul caruia unii au ajuns mai bogati decat tarile lor (asta-i o acumulare a energiei intr-un singur loc), iar milioane de oameni se zbat in lipsa de energie si in lipsurile gene­ra­te de asta. Noua lume pe care ar pu­tea-o impune criza insasi nu poate fi doar exterioara; ea presupune schim­bari interioare si zbateri umane, existente deopotriva in constiinta in­di­viduala, cat si in cea colectiva.

Logi­ca ma determina sa cred ca, daca va incepe o lume noua in anul 2012, ea va veni sub presiunea crizei financiare si economice, care pune la indoiala structurile vechi si, poate, chiar le distruge, in scopul de a le face loc unor principii, concepte, norme, atitudini si alegeri noi. Criza (care nu-i doar criza de bani, ci o criza a mentalitatilor, o criza de sistem, o criza a capitalismului si a metodelor actuale de rezolvare a problemelor omului) pare a fi tocmai felul natural in care viata isi cauta echilibrul pierdut. Ceea ce arata ca o zdruncinare, ca un tavalug greu de suportat, ca o cumpana in starea de criza a lumii ar putea fi manifestarea care va transforma fata lumii incepand din anul 2012. Se va schimba lumea, acesta ar putea fi mesajul calendarului mayas, iar criza ar putea fi cataclismul care-i pune, deja, alte caramizi lumii noastre.