x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cu o jumătate de creier

0
Autor: Adrian Ursu 02 Apr 2015 - 20:13
Sunt vremuri în care îţi vine să îţi decuplezi creierul de tot , sş nu mai procesezi nimic şi să-ţi laşi, aşa, organismul să se descurce fără legătură cu senzorii mult prea agresaţi de informaţii demente: miros de ură, gust de sânge neînchegat, zăngănit de lanţuri, imagini de teroare. Nefiind încă debranşat cerebral, te mai ia prin surprindere un gând şi realizezi că, măcar pentru ai tăi, cei ce depind de tine, ai o datorie - sa mai păstrezi un simţ de veghe.

Mă uitam buimăcit la ştiri şi îmi venea să îmi astup urechile cu palmele ca să nu mai aud răcnetele de maşteră ale învăţătoarei care îşi terorizează elevii de 6-7 anişori lovind cu pumnul greu în masă şi vărsând un hârdău de vorbe puturoase. ”Mă, tu eşti normal, mă, băiatule? Mă, tu eşti nebun la cap? Vino aici! Jumătate de creier!” Greu de ascultat vocea deformată isteric agreându-ma din ecran ca un scârţâit de cretă pe o tablă de sticlă. M-am felicitat că am rămas totuşi pe recepţie fiindcă altfel ratam replicile năucitoare ale părinţilor. O mamă se scandaliza: ce mare chestie a făcut Doamna, ce , noi nu înjurăm în trafic?! Un tată – neinteresat de abuzurile învăţătoarei - venea însă şi dădea măsura totală a disoluţiei valorilor şi confuziei sociale în care trăim: “ E dezgustător ce au făcut părinţii (cei care au divulgat teroarea din clasă după ce au plasat un reportofon în ghiozdanelul propriului copil)! Să ne înregistreze copiii (?!!) luni de zile fără a ne cere acordul?!” . DAAA! Într-adevăr un om vertical , un spirit civic viu! Aştept cu nerăbdare primul protest organizat de astfel de cetăţeni vigilenţi împotriva interceptărilor ilegale comandate de procurori Serviciilor, a denunţurilor smulse abuziv în anchetă. Aştept ca şi cealaltă jumătate de creier să le fie cuplată tuturor celor care tolerează marile abuzuri sub scuze și pretexte mici, pentru că altfel s-ar putea sufoca pur şi simplu trăgând aer în piept.

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de