Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La inceputul saptamanii viitoare, vom afla daca guvernul Ponta devine realitate in urma votului din Parlament, dar si cine va fi viitorul presedinte al Frantei. Intre cele doua evenimente par a fi prea putine legaturi. Sigur, alegerile din 6 mai pot conduce la o revenire la putere a stangii in Hexagon si la o posibila redesenare a tendintelor politice in Europa.
Dar cred ca merita observata atent si o alta realitate a campaniei electorale franceze. Cred ca merita sa invatam ceva de la Francois Hollande. Daca Sarkozy si-a pigmentat campania cu momente pitoresti, cu tonuri violente, cu teze surprinzatoare sau riscante, Hollande a mers pe ideea maximei precautii. El avea, ca sprijin, voturile a milioane de francezi dezamagiti de dreapta, saraciti de criza si speriati de perspectiva continuarii unei austeritati care scoate tot mai mult statul din societate. Principala lui tinta strategica a fost sa treaca prin focul campaniei fara sa piarda din aceasta zestre pe care o obtinuse deja. Si in buna masura a izbutit. Ideea lui de baza a fost aceea ca, in campania electorala, castiga nu acela care straluceste, ci acela care nu face greseli...
Pentru USL si pentru guvernul Ponta (dupa votul de investitura), situatia e asemanatoare. Fosta opozitie (care nu e inca putere - terminologia clasica nu mai ajuta prea mult in situatia de acum) se bucura de sustinere. Exista deja un mare numar de oameni care vor o alternativa credibila la guvernarea ultimilor ani. Nu trebuie riscat insa nimic, pentru a conserva aceasta baza electorala cu care se poate construi politic, economic si social. Dar marea constructie nu poate sa inceapa decat dupa alegerile generale. Guvernul de acum nu e unul provizoriu, el are puteri depline dar nu poate fi privit decat ca un executiv de criza, de tranzitie.
El e limitat fatal de cel putin doua elemente. Primul e timpul: are la dispozitie cel mult sase luni, din care doua vor fi de campanie electorala. Al doilea e mandatul politic. Sau, daca vreti, majoritatea fragila (negociata permanent) pe care se poate baza in Parlament. Abia dupa viitoarele alegeri parlamentare vom putea vorbi de perspectiva unor reforme ample, de aplicarea unor politici anume. Aprobarea legilor organice in parlament, pana la sfarsitul anului, va fi dificila si va cere negocieri anevoioase. In plus, nu trebuie sa facem greseala de a actiona, in acest interval, fara un mandat clar de la cetateni. De aici ideea la care ma refeream. E nevoie de prudenta in discursul electoral si in cel guvernamental. E nevoie sa fie cat se poate de clar ce anume ne propunem sa facem in aceste sase luni, dar si ce nu ne propunem sa facem in aceste 200 de zile.
As zice ca va fi nevoie de creativitate mai ales in gasirea de solutii pentru problemele imediate ale guvernarii. In felul acesta, conservam un capital politic care inseamna baza stabilitatii la nivel social general. Nu trebuie sa uitam ca asistam la o erodare fara precedent a increderii in clasa politica. Daca USL dezamageste mi-e groaza sa ma gandesc catre ce gen de solutii sau de discurs isi va intoarce fata publicul din Romania...
