Cucuriguuuu, boieri mari, dati punguta cu doua... telefoane!

Cucurigu, boieri mari, dati punguta cu doi bani! Cu doua telefoane. Cu doua afaceri. Cu doua conturi. Cu doua grupuri de interese. Cu doua campanii. Cu doua vanturi! Vaaajjj!!! Crivat! Cineva ne manipuleaza for fun! Dormi linistita, Elena! Cineva lucreaza pentru tine! Nu dormi linistit, Dinu! Cineva nu-l mai lasa pe Careva sa lucreze pentru tine… si asta stii bine…

Au fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi fost, nu s-ar mai fi povestit, un presedinte care avea o consiliera si un prim-ministru care avea un prieten. Ei nu prea traiau in buna intelegere si dragoste frateasca. Dar nici nu aveau cum.

Pentru ca ursitele ii cadorisisera pe cei doi cu insusiri total, dar total diferite… Unul era inalt, cu vino-ncoa, scolit, de familie, rasat, cu prieteni si anturaj ales pe spranceana… celalalt nu era chiar gratios, avea mersul cam batos, dar compensa cu ceva… nimeni nu-l prindea! Bine… nici nu cred ca-si propunea…

Dar ce spun eu? Le-ar fi trebuit vreo 1.000 de ani si 15 generatii pentru ca sa ajunga cei doi sa se placa, cat de cat, asa cum se intampla in toate povestile de succes, cand pana si balaurul incepe sa-l simpatizeze pe Fat-Frumos pentru cat de neinfricat e.

Revenind la personajele din preajma celor doi, trebuie sa spunem ca firul epic al povestirii noastre se bazeaza pe framantari intense, actiuni in cascada, vise premonitorii si jertfe pentru castigarea pungutei cu doi bani, transformata, peste noapte, in punguta cu doua telefoane. Dar ce telefoane!

Un taram de basm intreg a aflat ca, in tara Receptorului, oamenii se hranesc cu vorbe si se dueleaza cu firul scurt. Lighioanele au luat si ele obiceiul de la fiintele umane si faceau schimb de replici prin tehnologie de ultima ora, astfel incat cu greu mai puteai gasi pe cineva care sa abordeze un limbaj traditional, cu racnete si mugete.

Cand eroii nostri de poveste au inceput a se duela, in vazul lumii, sub cerul acoperit de stele - si acestea impartite in doua tabere - cu Greuceanu si cu Haiducul - , primii care au picat, secerati de lovituri dusmane, au fost cei din preajma lor. Bunul prieten si indragita consiliera.

E drept, inteleptii taramului erau de parere ca, daca voinicii nostri si-ar fi indreptat palosul catre un alt pericol, de exemplu Dusmanul cu D mare, care vine simultan si de la Miazazi, si de la Miazanoapte, adica Balaurul numit Coruptie, care sufla jar pe nari si arde granele, batalia ar fi ramas in istoria acestor meleaguri.

Dar asa, razboindu-se intre ei, cei doi au ajuns sa-si provoace daune in propriile tabere si nu se stie, zau!, care pe care va invinge pana la urma, ca, oricum, tot paguba pentru tinutul Receptorului se va contabiliza.

Acum, pentru ca lupta sa fie dreapta, cei doi au scos in liziera, in afara de petrol contra hrana, si parcari pentru toti oaspetii din tinutul vecin, si niscaiva unde radio. Printr-o simpla apasare pe butoane si cateva cuvinte rostite in receptor, gata-i declansat atactul la baioneta.

Armatele nu sunt putine si nici neinstruite. Cum loveste Haiducul, poc trosneste si Greuceanu. Cum il inconjoara Haiducul, Greuceanu riposteaza. Si tot asa. Ca intr-un dans al pieilor rosii, obraznic, salbatic, pana la capat, pe viata si pe moarte. Blonda pentru petrol si Dinu pentru Cocos. Curat insir’te margarite si scoate sarmanul taram de sub sabia ticaloasa a celor care jura ca-i fac bine, dar il umplu de sange si de zarva.

Cucurigu, boieri mari, dati punguta cu doi bani! Cu doua telefoane. Cu doua afaceri. Cu doua conturi. Cu doua grupuri de interese. Cu doua campanii. Cu doua vanturi! Vaaajjj!!! Crivat! Cineva ne manipuleaza for fun! Dormi linistita, Elena! Cineva lucreaza pentru tine! Nu dormi linistit, Dinu! Cineva nu-l mai lasa pe Careva sa lucreze pentru tine… Si asta stii bine…