Cum a salvat Ion Iliescu PSD si pe Adrian Nastase trimitandu-i in opozitie

Traian Basescu a anuntat sambata, la Conferinta Nationala a PD, ca-l va desemna pe Calin Popescu Tariceanu sa formeze noul guvern. In replica, PSD a dat un comunicat in care-l acuza pe Traian Basescu de incalcarea Constitutiei. Articolul 103 din Legea Fundamentala prevede ca, in absenta unui partid care are majoritatea absoluta in Parlament, presedintele desemneaza candidatul la functia de premier in urma consultarii partidelor reprezentate in Parlament.

DOAR IN LUME. Traian Basescu, Ion Iliescu si Adrian Nastase au facut echipa numai la Bruxelles, aceasta spargandu-se la intoarcerea in tara

PSD isi intemeiaza acuzatia pe faptul ca Traian Basescu n-a consultat partidele. Numai ca, potrivit articolului 83 din Constitutie, noul presedinte isi incepe mandatul doar dupa depunerea juramantului in Parlament. Traian Basescu nu a depus inca juramantul. Traian Basescu nu e inca presedinte. Deci, Traian Basescu nu poate fi acuzat ca incalca Legea Fundamentala. Sa nu stie asta PSD? Fireste ca stie. Asa cum si Traian Basescu stie ca, dupa depunerea juramantului, va trebui sa consulte partidele invitandu-le la Cotroceni. Pana atunci insa, batalia se desfasoara cu intreg armamentul din dotare. E vorba de una dintre cele mai interesante batalii de dupa alegeri. Batalia pentru obtinerea dreptului de a forma primul guvernul.

Amandoua formatiunile competitoare cunosc un adevar de politica autohtona: cine va primi mandatul de a forma guvernul va obtine in cele din urma votul de incredere al Parlamentului. La momentul investirii, chiar si parlamentarii celeilalte formatiuni vor vota pentru ca guvernul sa treaca. Asta deoarece, o data ajuns in Parlament, nici un ales al poporului nu-si asuma riscul de a se intoarce la alegeri anticipate. Mai mult ca sigur, pana la depunerea juramantului, Alianta D.A. va reusi sa atraga de partea sa UDMR. Formatiunea lui Marko Bela a primit ca pe o mana cereasca decretul de gratiere a lui Miron Cozma. PSD-istii l-au acuzat pe Ion Iliescu de faptul ca au impins prin decretul de gratiere UDMR in bratele Aliantei. Nimic mai fals. UDMR era decisa sa treaca de partea Aliantei din clipa cand Traian Basescu a amenintat-o cu alegerile anticipate. Decretul a fost pretextul. Daca nu era decretul, liderii maghiari gaseau pana la urma un altul. Altfel ar fi stat lucrurile daca UDMR si PUR ar fi anuntat a doua zi dupa cel de-al doilea tur de scrutin ca raman in coalitie cu PSD. Aceste doua formatiuni au inceput insa a sovai, a face declaratii contradictorii, ba chiar si a dialoga cu Alianta. Din acel moment, pentru PSD batalia era pierduta. Si asta deoarece spectacolul alergarii dupa cei doi aliati mai ceva ca dupa doi iepuri a adancit in ochii romanilor credinta ca PSD se cramponeaza de putere.

Mai mult ca sigur, dupa depunerea juramantului, Traian Basescu va consulta partidele politice. PSD s-ar duce la Cotroceni fara UDMR, daca nu chiar fara PUR. Ar putea invoca acolo o posibila aliere cu PRM? Greu de crezut. Noua rasturnare de coalitie va trece drept o noua dovada ca partidul e in stare de orice pentru a ramane la putere. Din punct de vedere constitutional, asadar, Traian Basescu nu va avea nici o problema. Legea Fundamentala da presedintelui dreptul de a cantari ce formatiune ar putea obtine votul de incredere. Nu e obligatoriu constitutional sa dea mandatul de premier formatiunii care s-a clasat pe primul loc la alegerile parlamentare. Fiind vorba de un guvern de coalitie, presedintele are nu numai dreptul, dar si obligatia de aprecia care dintre cele doua formatiuni pretendente are sanse de a obtine votul de incredere. Plecand de la nazurile facute pana acum de UDMR si PUR fata de PSD, de la imposibilitatea unei alieri cu PRM, mandatul incredintat Aliantei va trece in ochii opiniei publice drept un gest de intelepciune politica. Altfel ar fi stat lucrurile daca UDMR si PUR ar fi declarat a doua zi dupa cel de-al doilea tur de scrutin ca raman alaturi de PSD in orice conditii. Chiar si daca PSD va fi in opozitie. Ar fi fost destul de riscant pentru Traian Basescu sa incredinteze Aliantei mai mult decat minoritare dreptul de forma un guvern condamnat sa cada la votul de incredere. Astfel ca, in circumstantele actuale, cu un UDMR care a inclinat balanta catre Alianta si un PUR ambiguu, PSD n-are nici o sansa sa-i convinga pe romani ca Traian Basescu a comis un act arbitrar. Mai mult, continuand sa protesteze ca n-a primit mandatul, PSD risca sa piarda din nou puncte insemnate ca formatiune care se cramponeaza de putere. Chiar si daca, prin absurd, guvernul Tariceanu va fi trantit la votul de incredere, tot PSD va fi perdantul. Amenintand cu alegerile anticipate, Traian Basescu va arata cu degetul catre formatiunea lui Adrian Nastase, acuzand-o ca e gata sa arunce tara in haos de dragul puterii. Care putere e dorita pentru a fura mai departe, pentru a se imbogati pe necinstite etc., etc. Mai mult, el il va ataca direct pe Adrian Nastase ca vrea sa ramana mai departe prim-ministru. Liderul PSD a lasat sa se inteleaga ca domnia sa tine sa fie mai departe premier.

Inaintea celui de-al doilea tur, Traian Basescu a sustinut ca il va desemna pe Calin Popescu Tariceanu ca premier daca va ajunge presedinte. Dupa al doilea tur, cand PSD a declarat ca va tranti guvernul Tariceanu, Traian Basescu a raspuns ca-si va asuma riscul anticipatelor decat sa renunte. Punct ochit, punct lovit! "Iata un om de cuvant!", si-au spus romanii. Desigur, incrancenarea cu care se bate pentru Tariceanu isi are explicatia in grija pentru capitalul sau electoral. Cum i-ar sta lui Traian Basescu sa anunte ca s-a resemnat cu formarea unui guvern PSD?

Ce a facut in schimb PSD? Inaintea celui de-al doilea tur, Adrian Nastase a reafirmat cu tarie ca Mircea Geoana va fi premier. Dupa ce Adrian Nastase a pierdut Cotroceniul, PSD a uitat de Mircea Geoana, desi, in primul tur, votul primit de partid a fost unul si pentru Mircea Geoana premier. Cum renuntarea la premierul anuntat in campanie s-a facut de dragul negocierilor pentru a realiza majoritatea trecerii prin Parlament, PSD a aparut drept partidul care-si sacrifica un om important, umilindu-l chiar pe nedrept, ca sa ramana la putere.

Batalia din aceste zile ne atrage atentia ca Traian Basescu nu e deloc un personaj nebun. Dimpotriva, e un politician rece, pregatind minutios lovituri surprinzatoare adversarilor sai politici. Toate succesele sale din campanie si din perioada controverselor pentru formarea guvernului s-au bazat pe intuirea unui adevar de esenta. PSD are o mare slabiciune. O slabiciune mortala. Se teme sa nu plece de la putere! E un adevar de viata ca in clipa cand te temi de ceva ai toate sansele ca acel ceva sa se si intample.

In campania electorala, intre Traian Basescu si Adrian Nastase a fost o deosebire de proportii. Liderul Aliantei a jucat la cacealma. N-a fost paralizat de gandul ca va pierde. Adrian Nastase trebuia sa stie ca, dupa patru ani de guvernare, ar fi fost un miracol sa nu piarda la o diferenta de peste 15 la suta. In toate tarile Europei Centrale si de Est, nici un partid n-a putut avea doua mandate consecutive. Peste tot, cei 15 ani de tranzitie au fost anii mai multor alternante succesive la putere a fortelor de dreapta si de stanga. In Ungaria, de exemplu, intre 1990 si 1994 a guvernat dreapta. In 1994, a venit la putere stanga. I-a urmat, in 1998, dreapta. Pentru ca, in 2002, sa revina iar stanga. O stanga care da deja semne ca va pierde in 2006 in favoarea dreptei. In Romania, lucrurile au stat altfel. Stanga condusa de Ion Iliescu a guvernat intre 1990 si 1996. A fost in opozitie intre 1996 si 2000. A revenit la putere intre 2000 si 2004. Fata de Ungaria, fata de alte tari in tranzitie, e o situatie suie. Practic, stanga a guvernat timp de 10 ani din cei 14. Orice alt partid ar fi intuit ca viata va inventa o formatiune de dreapta care sa-i ia locul. Aceasta formatiune s-a dovedit a fi Alianta D.A. PSD ar fi trebuit sa se astepte in aceste conditii sa piarda alegerile la un scor insemnat. Constiinta acestei legitati ar fi eliberat partidul si pe Adrian Nastase de crisparea paralizanta. Atat campania pentru parlamentare, cat si cea pentru prezidentiale ar fi fost mult mai inteligenta, mult mai creatoare. N-a fost asa. PSD n-a conceput c-ar putea sa piarda. De aici, miscarile greoaie, incapacitatea de a raspunde unui adversar indraznet, lipsit de orice complex. Chiar si in aceste conditii, PSD a obtinut o performanta uluitoare. N-a pierdut la un scor urias. A castigat! Chiar daca la un scor mic. Orice alt partid din Est si-ar fi spus ca nu trebuie sa-l manie pe Dumnezeu dorind mai mult decat atat, dorind sa guverneze mai departe. Vazand ca aliatii fac nazuri, ar fi renuntat sa mai faca guvernul, multumindu-se cu postura de partid de opozitie. O opozitie formidabila, practic detinatoare a puterii in Parlament, daca ne gandim la fragilitatea coalitiei de la putere.

Judecand dupa cum se desfasoara lucrurile, PSD nu va forma guvernul. Pentru asta ar trebui sa-i multumeasca lui Traian Basescu. Daca Traian Basescu n-ar fi avut angajamentul fata de Calin Popescu Tariceanu si ar fi lasat PSD sa formeze guvernul cu Adrian Nastase premier, atat partidul, cat si Adrian Nastase ar fi avut toate datele de a deveni pe termen lung niste cadavre politice. Si-a imaginat vreun lider PSD cum ar fi fost cu Adrian Nastase prim-ministru si Traian Basescu presedinte? Traian Basescu ar fi iesit seara de seara pe televiziunile care nu-l mai pot refuza si ar fi criticat guvernul pentru cea mai mica greseala. Poporul ar fi fost, evident, de partea lui, cum a fost si cand critica PSD si pe Adrian Nastase din opozitie.

Balansarea UDMR de partea Aliantei a avut loc dupa ce Ion Iliescu a semnat decretul de gratiere a lui Miron Cozma. Oricat ar parea de ciudat, prin asta, fara sa vrea, Ion Iliescu a salvat PSD si pe Adrian Nastase, trimitandu-i in opozitie. De parca ar fi facut-o dinadins!