Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In acest moment, 'tragedia greaca' e prezentata de puterea de la Bucuresti ca un pericol de evitat, ca un drum pe care o putea lua si Romania daca niste oameni intelepti nu s-ar fi ocupat cum trebuie de destinul ei. Nu marim salariile ca sa nu ajungem ca grecii! Nu marim pensiile, din acelasi motiv. Dezmatului de la Atena ii opunem apetitul romanesc pentru 'prudenta', noua zeitate la care se roaga Traian Basescu in ultimele zile.
(Pentru cei care iubesc mitologia, tin sa precizez ca toate astea au o explicatie istorica. Conform legendei, Metis, zeita prudentei, a fost prima iubita a lui Zeus. La inceput a incercat sa scape avansurilor sale, insa la final a cedat, si din relatia lor s-a nascut Atena. Cum stim din stenograme cine e Zeus, totul se leaga, nu?)
Ideea ca trebuie sa muncim si sa facem sacrificii ca sa nu ajungem ca grecii este si gresita, si nociva, pentru ca obtureaza realitatea si permite abuzuri de interpretari.
In primul rand, problemele Greciei nu seamana cu problemele Romaniei. Cetateanul grec a cazut, poate, de la etajul trei la etajul doi al nivelului de trai, in timp ce cetateanul roman se afla inca la parter si risca sa ajunga la subsol. Sacrificiile impuse in 2010 bugetarilor romani au fost semnificativ mai mari decat cele impuse la Atena. Discursul absurd al lui Basescu de atunci si de acum a fost de genul 'sa evitam situatia lor, dand insa nastere unei situatii si mai grele'.
In al doilea rand, problema romaneasca este complicata de faptul ca la noi se suprapun doua crize. Sub criza economica internationala se ascunde criza traditionala a sistemului romanesc, care a devenit acuta in ultimii ani. Instabilitate politica, austeritate tot mai pronuntata, haos economic. Aceasta criza se exprima si prin incapacitatea de a genera proiecte pe termen lung, de a continua putinele proiecte lansate, prin incompetenta promovata la toate nivelurile, prin lipsa de colaborare intre nivelul central si cel local si asa mai departe. Aceasta criza, si nu cea internationala, ne-a lasat fara autostrazi. Ea ne-a lasat fara bani de la UE, pentru ca nu stim cum sa-i aducem acasa.
Situatia economica reala a unei tari nu se evalueaza intr-un sistem de tipul competitiilor sportive. Sa nu coboram la nivelul Greciei? Sa devenim cei mai stabili din zona? Singurul lucru relevant pentru Romania il reprezinta realitatile romanesti. Faptul ca nu mai putem tine deschise spitalele. Faptul ca nu avem infrastructuri. Faptul ca avem o datorie publica aproape egala cu PIB-ul. Faptul ca avem cele mai mici venituri si pensii din Europa. Grecii au, cu adevarat, probleme, au probleme mari si italienii, si spaniolii. Iar foarte marea noastra problema e ca trebuie sa muncim mult ca sa ajungem la nivelul lor. Iar formula unui Big Brother din afara tarii, dupa ce ne-am luptat cu 'fosta mostenire', cu comunismul, cu securitatea, nu mai convinge pe nimeni.
