Cum se depreciază creditele

Creşte, an de an, numărul restanţierilor  la bănci. Începând cu 2009.  Erau deja peste 750 000 în ianuarie 2013. Între 2004-2008 creştea, tot an de an, numărul celor împrumutaţi de bănci: un milion, două milioane, trei milioane, până la trei milioane şi jumătate. Exuberanţa creditării era în  armonie cu spiritul vremii: dacă tot mai mulţi oameni, îndatorându-se la bănci, îşi vor cumpăra case,  terenuri,maşini sau bunuri de consum, va câştiga societatea în ansamblul ei. De două ori. Întâi, fiindcă se vor înmulţi stocurile de case noi şi vor fi vândute mai multe bunuri de consum. Apoi, pentru că toţi cei ce dobândeau case sau alte bunuri, pe credit, se vor simţi  constrânşi să aibă o grijă sporită să muncească bine, să facă performanţă, ca să nu-şi piardă slujbele… şi mai departe casele şi bunurile de consum cumpărate pe credit.

A venit însă criza şi… plata  facturii. Valuta ce venea din afara ţării s-a diminuat drastic . Băncile au strâns robinetele şi numărul creditelor noi s-a micşorat. Companiile producătoare de bunuri fizice ori de servicii, dacă nu au dat faliment, au tăiat dramatic din  locurile de muncă. La buget, salariile au scăzut, pensiile au îngheţat. Trei milioane şi jumătate de oameni  datori  la bănci sunt tot mai apăsaţi sub povara ratelor, dobânzilor şi comisioanelor.  O mare parte dintre ei nu mai poate plăti iar creditele lor au devenit neperformante. In limbaj acomodat celui european le numim deja credite depreciate. Reeşalonarea lor ar putea fi o soluţie. Au dovedit-o deja băncile cu viziune în cazurile în care restanţierii au demonstrat că-şi pot recăpăta bonitatea într-un viitor previzibil.

Problema-problemelor o constituie restanţele de peste 90 de zile, care au ajuns la peste 6,7 miliarde de lei. Pietroaie legate de picioarele celor cu datorii restante. Dar şi ale băncilor, pentru că sunt nevoite să le provizioneze. Iar provizioanele rup din profit. Să presupunem că un client a împrumutat de la o bancă 100.000 de lei. Rata fiind de 1000 de lei pe lună. Timp de 10 luni a plătit la zi. Creditul s-a redus cu 10.000 de lei. Dar în a 11-a, a 12-a, a 13-a şi a 14-a lună n-a mai plătit. Pentru această restanţă de numai 4 000 de lei, banca e obligată normativ să provizioneze 90 000 de lei. Şi tot pentru 90.000 de lei îl poate executa silit pe client.

Timp de cinci ani, milioane de familii s-au împrumutat de la bănci. Sperând că vor trăi şi vor plăti într-un viitor normal. Şi că vor rămâne, client şi bancă, parteneri într-un contract. Acum, în locul parteneriatului, clientul şi banca au devenit, în multe, în foarte multe cazuri, adversari. Problemă greu de  abordat şi greu de rezolvat. Avocaţii băncilor se luptă pentru căi mai rapide de executare silită. Avocaţii clienţilor, în consens cu asociaţii ale consumatorilor, atacă viciile din contractele de creditare. Nu lipsesc nici îndemnuri la greve bancare. Soluţia juridică, singulară, nu poate fi rezolvarea  pentru o problemă cu rădăcini economice, sociale şi morale.