Toată lumea credea că, la întâlnirea de duminică dintre Traian Băsescu şi liderii PDL, preşedintele va încerca să-şi convingă partidul cu privire la avantajele numirii unui premier independent. Când colo, şeful statului a vorbit despre revizuirea Constituţiei. Nu, nu fiindcă ar fi abandonat ideea schimbării lui Boc din fruntea Guvernului. Dimpotrivă.
Problema a fost deja tranşată în Olimpul lui Zeus. Traian Băsescu nu s-a consultat cu liderii PDL, ci i-a informat laconic:
„Susţin varianta premierului independent. Este decizia mea când voi face numirea şi voi lua această decizie după consultarea cu premierul Boc. Dar este treaba mea, constituţional, nu a partidului. E o decizie cu care puteţi sau nu să fiţi de acord”.
Nici măcar în versiunea revizuită propusă acum de Cotroceni, darmite în forma actuală, Constituţia nu îi dă preşedintelui dreptul să demită Executivul. Soarta unui premier o decide majoritatea parlamentară care îi acordă sau nu susţinerea. Care va să zică, schimbarea lui Boc e treaba partidului, nicidecum a şefului statului.
Pe ce se bazează atunci siguranţa arogantă a lui Traian Băsescu? Sigur nu pe textul Legii fundamentale. În mod evident, preşedintele are certitudinea că premierul Boc va răspunde la fel de prompt comenzilor chiar şi când acestea vizează propria demisie. Marioneta nu se va răzvrăti împotriva păpuşarului. Dar partidul?
Consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu explica recent că un prim-ministru „cu autoritate politică” a fost indispensabil pentru menţinerea solidarităţii coaliţiei de guvernare într-o perioadă de criză. Are dreptate. Însă unica autoritate a lui Emil Boc – chiar în interiorul propriului său partid – provine din statutul său de substitut formal al lui Traian Băsescu. Boc poate fi schimbat. Nu fiindcă a trecut criza şi apele politicii româneşti s-au liniştit miraculos. Ci fiindcă adevăratul premier rămâne neclintit. La Palatul Cotroceni.
În spatele omipotenţei trufaşe afişate de Zeus se ascunde însă o mare teamă. O demonstrează chiar propunerile de revizuire a Constituţiei pe care le-a dat ca temă PDL. Majoritatea acestora vizează securizarea poziţiei preşedintelui în faţa unei eventuale acţiuni de suspendare. În varianta dorită de Cotroceni, şeful statului devine practic de neclintit pe durata mandatului său. Se pregăteşte, aşadar, un alt paradox românesc: o Constituţie care să-i permită preşedintelui să încalce Constituţia...