Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Știți la ce e bun un MBA? În afară de încă o diplomă, sentimentul că ești din nou la școală, informațiile acumulate, noiile prietenii - mă rog, la vârsta și nivelul ăsta se cheamă networking - cu oameni pe care altfel nu ai avea cum să-i cunoști? Pentru prima dată cu adevărat înțelegi, nu doar intuiești, mecanismul prin care se iau marile decizii, acele hotărâri din companie ori societate luate la vârful-vârfurilor și pe care, pe moment, nu doar că nu le înțelegi, dar ești convins că vor duce de râpă, dar care, surprinzător, nu te duc cu capul în zid. Dimpotrivă!
A fost un curs care mi-a plăcut enorm de mult: cursul de schimbare. Așa i-am spus eu, el avea un nume mai complicat, și-n care, alături de mecanismele de care vorbeam mai sus, învățai nu doar cum să determini schimbarea, ci mai ales cum să faci față rezistenței la schimbare. Chiar așa se cheamă - rezistență - și se manifestă de la bombănitul la țigară până la memo-uri de protest ori demisii. N-o să fac acum reclamă ultimei școli pe care am absolvit-o - deși, pe cuvânt, chiar nu văd nimic rău în a face publicitate unei școli -, însă recomand oricui cursul de schimbare.
Instituțiile europene, Parlamentul și Comisia Europeană mai ales, sunt locul unde toată lumea, nu știu cum, dar pare că a absolvit cursul. Adaptabilitate, oportunism, realism, habar nu am... cert este că, respectând proceduri făcute parcă să încurce, mișcă lucrurile cu o rapiditate uimitoare. Vorbim de birocrația europeană, mai mare de câteva ori decât cea românească, dar de 100 de ori mai funcțională, fie-mi iertată exprimarea. N-am mai spus sau scris asta, dar o gândesc de destul de multă vreme, cam de când realizez Be EU: marile posturi din administrație le-aș da doar celor au făcut un stagiu în astfel de instituții. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine.
N-o să mă ascund, lungul stagiu de europarlamentar al Vioricăi Dăncilă este și atuul, dar și handicapul ei ca premier. După atâția ani la Bruxelles îți plac lucrurile clare, la timp și întocmai, nu băltirea de la noi care, însă, dacă e zgâlțâită prea tare din prima, te sufocă instantaneu. Rezistență la schimbare, nu?
