Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vestea că Dinu Patriciu a văndut 75% din Rompetrol companiei de stat de petrol şi gaze din Kazahstan a făcut inconjurul Romăniei, planetei Moldova şi a mediilor financiare din toată Europa şi parţial America. Aceasta este genul de ştire care devine mai importantă cu căt de indepărtezi de graniţă, pentru că cei de aici, de la noi, nu pot privi şi analiza decăt prin prisma intereselor interne, care de cele mai multe ori sunt politice.
Vestea că Dinu Patriciu a văndut 75% din Rompetrol companiei de stat de petrol şi gaze din Kazahstan a făcut inconjurul Romăniei, planetei Moldova şi a mediilor financiare din toată Europa şi parţial America. Aceasta este genul de ştire care devine mai importantă cu căt de indepărtezi de graniţă, pentru că cei de aici, de la noi, nu pot privi şi analiza decăt prin prisma intereselor interne, care de cele mai multe ori sunt politice.
Cu aproape 3 miliarde de dolari in conturi, devenit mai bogat decăt celebrul newyorkez de succes Donald Trump, Dinu Patriciu a repurtat o victorie personală, la care nimeni nu s-ar fi aşteptat, acum aproape doi ani, cănd stătea cu orele pe holurile parchetelor şi a tribunalelor, inconjurat de o armată de avocaţi şi două batalioane de jurnalişti.
Ce invăţăminte a tras Dinu Patriciu in acele momente de răscruce? Că fără o presă liberă poţi muri cu adevărul in mănă, respectiv poţi fi băgat la zdup doar pentru că te-ai certat la table cu un ambiţios fost amic politic, ajuns pe cai mari. Şi că poţi fi oricăt de bogat vrei, in privinţa posesiunilor de active, proprietăţi, acţiuni, dar dacă nu ai cash, lumea e mai degrabă dispusă să creadă că ai o situaţie financiară instabilă, decăt că eşti pudred de bogat.
La ce-i trebuie unui muritor de rănd să ştie semenii că se scaldă in bani, la nivelul magnaţilor din ţara tuturor posibilităţilor, chiar dacă nu se dau in stambă, pentru publicul din Romănia, aşa cum o fac miliardarii americani? In principiu, a-ţi etala averea iţi poate atrage numai neplăceri. Pănă la o sumă. Dar de la o sumă incolo nu mai are cum să-ţi aducă decăt beneficii.
Cănd ai căteva milioane, chiar zeci de milioane bani lichizi, eşti considerat in Romănia un om avut, dar drumul intre respectabilitate şi oprobriul public poate fi uşor de parcurs. Invers, aproape imposibil. Dar cănd ai trecut de 1, chiar 3 miliarde de dolari, ajungănd aproape la 4, lucrurile se schimbă radical.
Intre milionari şi miliardari se trasează o linie de Demarcaţie, cu D mare de la Dinu Patriciu şi Donald Trump, sesizabilă de pe un continent pe celălalt. Iar cănd temelia afacerii care te face miliardar are şi conotaţii geo-strategice, intervin şi alţi factori care te scot practic din lumea milionarilor obişnuiţi.
Faptul că Dinu Patriciu a bătut palma cu kazahii, şi nu cu o companie din Europa Occidentală sau Statele Unite ale Americii, şi nici măcar cu Rusia - deşi mulţi analişti se incăpăţănează să spună că atunci cănd spui Kazahstan spui de fapt Rusia - adănceşte misterul şi ii conferă o aură de personaj care trăieşte in Romănia doar ca un moft, cănd de fapt aparţine patriei numite "Globalizare".
Departe de mine găndul de a aplauda necondiţionat tranzacţia făcută de Dinu Patriciu cu KazMunayGaz. Dar nu pot să nu remarc faptul că, intr-adevăr, pentru Rompetrol este printre cele mai bune alegeri. Apropierea de sursa naturală nu are cum să nu nască efecte benefice pentru clienţi şi nu are cum să nu aducă profit companiei. Kazahstanul a primit viză de intrare liberă in Uniunea Europeană, la distribuţia şi posibilitatea de rafinare a companiei noastre, la fel cum Romănia, prin Rompetrol, a primit liber sau aproape la resursele celei mai bogate ţări in resurse petroliere.
Simplist vorbind, e o tranzacţie intre un romăn şi o companie, chiar dacă de stat, dintr-o fostă republică sovietică. Cu implicaţii discutănd, e un pic mai mult din economia Romăniei dată pe măna Kazahstanului. Depinde de unde priveşti afacerea şi cum te poziţionezi.
Pe noi, cetăţenii modeşti, fără funcţii, ai acestei ţări, trebuie să ne intereseze care este căştigul Romăniei. Aici, doar Dinu Patriciu poate răspunde prin investirea unei sume căt mai importante din bani obţinuţi şi in ţara noastră.
Pe cei care vor să conducă nu doar Romănia, ci şi planeta, ar trebui să-i preocupe doar plata corectă a impozitelor datorate la stat de Rompetrol, fie in era Patriciu, fie in cea a kazahilor, respectul pentru mediul inconjurători şi angajaţi. Celelalte scenariil sunt parte a unei găndiri invechite, socialiste, pe care generaţia tinerilor manageri de azi nu o mai poate inţelege şi accepta.
Citește pe Antena3.ro
