x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dacă puneam orez, puteam invada China cu exporturi

0
Autor: Ionuț Bălan 18 Iun 2021 - 07:30
Dacă puneam orez, puteam invada China cu exporturi


Anul acesta, la cât plouă, se vede treaba că România ar fi trebuit să fie o mare orezărie. Probabil că, în contextul actual, prețul plantei graminee ar fi reușit să fie atât de mic încât am fi putut să-l oferim cultivatorilor tradiționali din China, India, Vietnam sau Pakistan, iar ei ar fi abandonat respectiva cultură, fiindcă, așa cum spunea Adam Smith, nu are sens să produci ceva, dacă reușești să-l imporți mai ieftin.

 

Din păcate, noi am pus grâu, deoarece anul trecut a fost secetă. Oare ce vom semăna la anul, grâu sau orez? Se spune să-ți faci vara sanie și iarna car, poate că un sistem de irigații e necesar, ca să nu fim iarăși prinși în ofsaid!

 

Dar nu știm exact, pentru că nu avem niciun plan, și ceea ce se observă în agricultură e generalizat la nivelul întregii societăți. Așa cum dă Dumnezeu, așa o să fie, drobul de sare ne va lovi drept în moalele capului, să dea Cel de Sus să fie grâul rezistent și să nu putrezească de la ploaie, ca să avem ce mânca, fără să amplificăm deficitele și să ne îndatorăm.

 

Da, numai că noi nu de robustețe avem nevoie, nici măcar de reziliență, ci de antifragilitate, capacitatea de a ne adapta la șocuri și a ieși întăriți. Altfel vom fi luați mereu prin surprindere, vom pune grâu în loc de orez sau invers. Și nici când ești antifragil, ca Regatul Unit, care n-a fost doborât de ultimele crize, deși i s-a cântat prohodul, tot nu se știe dacă poți rezista la valul doi, trei, patru, pentru că una-i să gândești inductiv, deductiv și abductiv, precum Sherlock Holmes, pentru a reuși să găsești antidotul la intențiile dușmanului și alta e să fii nevoit să faci față suplimentar, când ești șantajat de prieteni. Ce faci atunci? Păi, cum ce? Te aliezi cu dușmanul, așa cum s-a mai întâmplat...

 

Am făcut această paranteză pentru a evidenția însă că poți avea mari probleme și atunci când obișnuiești să gândești, să-ți numeri pașii dinainte, să ai un plan, ce să mai zicem de noi, „copiii naturii”? La noi, eclectismul e la mare modă printre decidenţi, nu abducţia, ce are la bază gândirea contraintuitivă. Deosebirea dintre eclectică şi abducţie e că, deşi folosesc aceleaşi elemente, prima le îmbină mecanicist, potrivit zicerii, n-am găsit altă rimă, pe când cea de-a doua ajunge la o concluzie în funcţie de relevanţa raţiunii.

 

E clar, deciziile trebuie să vizeze mereu termenul mediu și lung, nu să gestioneze conjuncturile. Prin conjuncturi înțelegem pensionarea anticipată, trimiterea potențialilor șomeri la muncă în străinătate și folosirea politicilor monetar-fiscale în locul celor structurale, ca să nu se apuce să pretindă cineva că a existat vreo strategie.


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de