"Dacă?" şi "În ce măsură?"

Bimensualul "Maničre de voir" - numărul 104 (aprilie-mai 2009), editat de revista Le Monde diplomatique, are genericul "Cine profită de cunoaştere? Războiul ideilor".

Sumarul numărului este alcătuit din articole apărute în Le Monde diplomatique de-a lugul vremii, ordonate pe o idee-directoare.. Revenind la întrebarea din titlu - "Cine profită de cunoaştere?" -, este evident că aceasta s-a  situat, în mod constant, pe lista de priorităţi a publicaţiei. Răspunsul este schiţat în articolul "Câte diviziuni?", semnat de Laurent Bonelli. Din start, autorul recunoaşte: "Producerea reprezentărilor asupra lumii sociale constituie o dimensiune fundamentală a luptei politice". Este reluat într-o perspectivă nouă, mai complexă, conceptul "intelectuali de profesie", lansat de Antonio Gramsci, desemnând o categorie specializată care dispune de cvasimonopolul "construcţiei categoriilor de percepţie a realităţii".

POZIŢIE. Nu este omisă nici tema raportării intelectualului la politică, cu trimitere la J. Paul Sartre, care aprecia că intelectualul se foloseşte de notorietatea sa: "Pentru a critica societatea şi puterea stabilită în numele unei concepţii globale despre om". Problema este «dacă?» şi «în ce măsură?» aceste luări de  poziţie care au pretenţia că reflectă ruptura dintre Bine şi Rău sunt rezultanta unor convingeri personale, îndelung decantate sau numai răspunsul la o anumită comandă?

Din această perspectivă, multe dintre observaţiile din articolul lui Noam Chomsky, publicat în martie 1979, îşi păstrează deplina actualitate. Avem în faţă o analiză a modului în care funcţionează "mecanismele de îndoctrinare" în societatea totalitară şi în societăţile democratice. "Într-o societate totalitară, mecanismele de îndoctrinare sunt simple şi clare. Dar în democraţiile capitaliste, situaţia este infinit mai complexă. Presa şi intelectualii vor să treacă drept feroci independenţi, foarte critici, având o atitudine negativă faţă de establishement şi de Stat. În realitate, lucrurile sunt puţin diferite...". Practic, este vorba despre modul în care  anumiţi intelectuali din America anilor '70 şi-au folosit imaginaţia pentru a reînnoi justificările ideologice în favoarea războiului din Vietnam, o cauză atât de impopulară la acea vreme.

SPERANŢA. Este clar, reluarea textului în condiţiile îndelung controversatei implicări militare americane în Irak are semnificaţii care nu mai trebuie argumentate. Reţinem articolele din secţiunea a treia a ediţiei: "Certurile intelectualilor". O parte dintre acestea răspund la întrebarea: "Liberalismul economic şi democraţia reprezentativă reprezintă «sfârşitul istoriei»", aşa cum vestea filosoful american Francis Fukuyama sau ne îndreptăm către o "ciocnire a civilizaţiilor", după cum lasă să se înţeleagă colegul său Samuel Huntington.

În pofida atâtor exemple dureroase de abandonare de către căutătorii de adevăr a menirii lor esenţiale, concluzia demonstraţiei nu este pesimistă. Dimpotrivă, se contureză speranţa că autonomia gândirii din mediul universitar şi ştiinţific poate contribui la redefinirea problematicii şi a obiectului travaliului intelectual. Emblematic, ediţia se închide cu textul intitulat: "Pentru o cunoaştere angajată". Textul a fost rostit la reuniunea de la Atena a cercetătorilor şi a sindicaliştilor de sociologul Pierre Bourdieu în anul 2001. Departe de a se opune - consideră Pierre Bourdieu -, ştiinţele sociale şi militantismul pot constitui cele două feţe ale aceluiaşi travaliu, care analizează şi critică realitatea socială contribuind la transformarea sa. De aici, avertismentul: "Să gândim politic, fără a gândi politicianist!".

"Într-o societate totalitară, mecanismele de îndoctrinare sunt simple şi clare. Dar în democraţiile capitaliste, situaţia este infinit mai complexă. Presa şi intelectualii vor să treacă drept feroci independenţi, foarte critici, având o atitudine negativă faţă de establishement şi de Stat. În realitate, lucrurile sunt puţin diferite..."