Dan Dumitrescu: Joiana grasă şi lăptoasă a uefistelor a rămas stearpă

Cupele europene ne-au rupt în două. Marţi şi miercuri ne-au fost servite simandicoasele aperitive ale Ligii Campionilor. Neghiobi fiind din fire, după meciul Stelei şi al CFR-ului lansasem avântat speranţa şi către o joiană grasă şi lăptoasă în Cupa UEFA.

Cupele europene ne-au rupt în două. Marţi şi miercuri ne-au fost servite simandicoasele aperitive ale Ligii Campionilor. Neghiobi fiind din fire, după meciul Stelei şi al CFR-ului lansasem avântat speranţa şi către o joiană grasă şi lăptoasă în Cupa UEFA. În guşa periculosului Mitică Dragomir gâlgâia deja umflătura aia cu "avem un campionat mondial". Şi mondiali am fost. Pentru că dezinvolt, fără nici o apăsare, prin cinci voleuri scurte, am reuşit să plonjăm spectaculos din înălţimi euforice direct în troacă, acolo unde se simţeşte bine borhotarul de viciu temeinic.
Despre uefiste nu cred că mai este cazul să discutăm. În ceea ce le priveşte, verdictele europene sunt definitive. Repetenţia lor determină însă o evaluare mai îngrijită a şanselor pe care le au în continuare CFR şi Steaua. Nu mi-a plăcut niciodată să fiu călăul speranţei. Dar am dresat optimismul, pe cât posibil, în zona temperată a rezonabilităţii. Nici acum nu cred că este cazul să scăpăm hăţurile. De aceea spun că perioada de graţie a întâmplării nu a expirat. De aceea spun că nu trebuie să ne lăsăm furaţi de iluzii parşive, că nu trebuie să ne fugă nici o secundă pământul de sub picioare.  Rezultatul obţinut de Steaua la Florenţa reprezintă promisiune cât cuprinde. Dar valoarea sa concretă din clasament este de doar un punct. Aceasta este realitatea dinspre care steliştii trebuie să privească în viitor. Zestrea Clujului este mai consistentă. Nici în acest caz însă nu cred că este cazul să ne lăsăm ameţiţi peste măsură de egalul cu Chelsea. Pentru că marea sperietoare a fotbalului european a lăsat impresia că a ajuns la Cluj într-o acţiune de misionariat, de popularizare a sportului. Adunătura de vedete pusă la dispoziţia mondialului Scolari a practicat pe pământ românesc o călcătură trufaşă disimulată în risipă de bunăvoinţă. Declaraţiile de complezenţă de dinaintea meciului păreau menite să nu-i deranjeze pe băştinaşi din starea lor de îndepărtare faţă de lumea civilizată. Dincolo de exerciţiul protocolar, dincolo de aparenţe, mesajul comportamentului incultural al trimişilor UEFA pe pământ românesc a fost unul de fudulie maximă. Excentrica jucărie a şi mai excentricului Abramovici părea mai degrabă preocupată să nu-şi strice fasonul prin purtarea neglijentă a echipamentului. Adică efort minim, pas uşor, victorie lejeră, la trecerea timpului, şi înapoi răsfăţul vieţii. Numai că starea de visare a musafirilor noştri a fost tulburată brutal de nişte băieţi, care şi-au luat nasul la purtare. Trupeţii lui Trombetta, băftos urmaş al lui Andone, au avut obrăznicia de a sfida condiţia lor umilă şi de a se lua la trântă cu laureaţii lui Scolari. O atitudine corectă, care poate duce Clujul într-o primăvară cum n-a mai avut vreodată. Să fie primit.