Dan Dumitrescu: Pluguşorul topurilor are iz de manea

Topurile finalului de an încep să prindă contur. Deşi ar mai fi timp pentru vreo două facturi de întreţinere până la Revelion, primele produse ale negustorilor de iluzii au apărut deja pe tarabă.

Topurile finalului de an încep să prindă contur. Deşi ar mai fi timp pentru vreo două facturi de întreţinere până la Revelion, primele produse ale negustorilor de iluzii au apărut deja pe tarabă. Două instituţii media au împachetat toată credibilitatea de care sunt ele capabile în ierarhizarea celor mai bogaţi dintre bogaţii României. Fiecare din cele două lucrări ne este prezentată ca fiind de maximă acurateţe profesională. Onorabilitatea realizatorilor este pusă gaj pentru a ne convinge că s-a lucrat neprotejat în respectiva facere, că cele două topuri înglobează trudă conştiincioasă, metodă rafinată, competenţă cât cuprinde. Şi, dacă mai era nevoie, suntem asiguraţi că icoana adevărului absolut poartă pe deasupra şi ştampila CTC a unor instituţii mondiale în prestigiul lor. La un moment dat mă întrebam de ce se face atâta risipă de vorbă convingătoare câtă vreme în top 20 de milioane figurează indivizi seduşi din născare de fascinaţia lui Top 300 sau Top 500. De ce atâta reclamă câtă vreme tribuna credulităţii rupte-n fund rămâne oricum într-o indiferenţă tâmpă?
Nedumerirea s-a risipit abia atunci când s-a-ncins tărâţa orgoliului printre cei tari în conturi, abia atunci când a început să se vorbească despre blaturi şi în competiţia euroilor făcuţi grămadă. Abia atunci mi-am dat seama că realizatorii topurilor, asemenea unor colindători de modă nouă, forţează bunăvoinţa pe la case de boieri mari băgând iz de manea în pluguşorul tradiţional. Neconcordanţa flagran-tă dintre cele două topuri conduce clar la concluzia că cel puţin unul din ele este mincinos. Iar această minciună îi cuprinde şi pe înstăriţii care au într-un fel sau altul legătură cu sportul. Prestatorii de rând din sport nu reacţionează. Se simt bine în pielea lor de meseriaşi şi topurile sportive nu sunt atât de contestate. Investitorii, în schimb, au găsit prilejul numai bun pentru a crea ceva spectacol cu poale-n brâu.
Gigi Becali, lider în unul din clasamente şi retrogradat pe poziţie inacceptabilă pentru sine în celălalt, a atacat furibund fisura minciunii. La primire, într-o emisiune de televiziune, în postura victimei de serviciu a fost Grigore Cartianu, jurnalist tributar unei multilateralităţi care induce bănuiala de amatorism. Cartianu, până la intervenţia lui Becali, prezentase cu aplomb publicitar şi hărnicie proletară topul realizat de ziarul pe care-l conduce, top în fruntea căruia se află mult prea patronul său, Dinu Patriciu. După confruntare, "aplombatul" jurnalist a rămas într-o mototolire stânjenitoare. Compromişii, subalterni ai minciunii, sunt sacrificaţi ca de obicei în faţa frontului. Autorii dictatului se ţin departe de efectul gloanţelor, pentru că au avut cu ce să-şi cumpere apărarea. De-asta nu m-au interesat niciodată spectacolele publice prilejuite de prezentarea topurilor care-i cuprind pe ghiftuiţi. Le consider un altfel de publicitate slinoasă.